Biblia de Studiu

¹La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot

și sare din locul ei.

²Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său,

bubuitul care iese din gura Lui!

³Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor

și fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.

⁴Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț,

și nu mai oprește fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.

⁵Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;

face lucruri mari pe care noi nu le înțelegem.

⁶El zice zăpezii: ’Cazi pe pământ!’

Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.

⁷Pecetluiește mâna tuturor oamenilor,

⁸Fiara sălbatică se trage într-o peș­teră

și se culcă în vizuina ei.

⁹Vijelia vine de la miazăzi

și frigul, din vânturile de la miazănoapte.

¹⁰Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheața

¹¹Încarcă norii cu aburi

și-i risipește scânteietori;

¹²mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,

pentru împlinirea a tot ce le poruncește El pe fața pământului locuit.

¹³Îi face să pară ca o nuia

cu care lovește pământul

sau ca un semn al dragostei Lui.

¹⁴Iov, ia aminte la aceste lucruri!

Privește liniștit minunile lui Dumnezeu!

¹⁵Știi cum cârmuiește Dumnezeu norii

¹⁶Înțelegi tu plutirea norilor,

minunile Aceluia a cărui știință este desăvârșită?

¹⁷Știi pentru ce ți se încălzesc veș­mintele

¹⁸Poți tu să întinzi cerurile ca El,

¹⁹Arată-ne ce trebuie să-I spunem!

²⁰Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?

²¹Acum, firește, nu putem vedea lu­mina soarelui care strălucește în dosul norilor,

dar va trece un vânt și-l va curăți.

²²De la miazănoapte ne vine aurora

²³Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge,

căci este mare în tărie,

²⁴De aceea, oamenii trebuie să se teamă de El;

El nu-Și îndreaptă privirile spre cei ce se cred înțelepți.”