Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Judecătorii 11
1Iefta Galaaditul era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. 2Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.” 3Şi Iefta a fugit de la fraţii lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta şi făceau plimbări cu el.
4După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. 5Şi, pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob. 6Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră şi să batem pe fiii lui Amon!”
7Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât voi şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum, când sunteţi în strâmtorare?”
8Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”
9Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”
10Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă şi să judece dacă nu vom face ce spui.” 11Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui şi l-a aşezat căpetenie şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.
12Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?”
13Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.”
14Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon 15ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta: ’Israel n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon. 16Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades 17Atunci, Israel a trimis soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta.» Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cades. 18Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 19Israel a trimis soli lui Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin ţara ta până la locul spre care mergem!» 20Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui, şi-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat şi a luptat împotriva lui Israel. 21Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată ţara amoriţilor care erau aşezaţi în ţara aceasta. 22Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc şi de la pustie până la Iordan.
23Şi acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său, Israel, tu să le stăpâneşti ţara? 24Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoş, nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim? 25Eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? 26Iată că sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta? 27Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.’” 28Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.
29Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad, şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. 30Iefta a făcut o juruinţă Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, 31oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului şi-l voi aduce ca ardere-de-tot.”
32Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon şi Domnul i-a dat în mâinile lui. 33Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.
34Iefta s-a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată. 35Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele şi a zis: „Ah, fata mea, adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o juruinţă Domnului şi n-o pot întoarce.”
36Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum, când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.” 37Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munţi şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.”
38El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi. 39După cele două luni, s-a întors la tatăl ei şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat.
De atunci s-a făcut în Israel obiceiul 40că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta Galaaditul patru zile pe an.