Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Plângerile lui Ieremia 1
1Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta
atât de plină de popor altădată!
A rămas ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă printre țări,
a ajuns roabă astăzi!
2Plânge amarnic noaptea
și-i curg lacrimi pe obraji.
Niciunul din toți cei ce o iubeau n-o mângâie;
toți prietenii ei au părăsit-o
și i s-au făcut vrăjmași.
3Iuda a plecat în pribegie
din pricina apăsării și a muncilor grele.
Locuiește în mijlocul neamurilor
și nu găsește odihnă.
Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4Drumurile Sionului sunt triste,
căci nimeni nu se mai duce la sărbători,
toate porțile lui sunt pustii,
preoții lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite
și el însuși este plin de amărăciune.
5Asupritorii lui sar biruitori,
vrăjmașii lui sunt mulțumiți.
Căci Domnul l-a smerit
din pricina mulțimii păcatelor lui;
copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6S-a dus de la fiica Sionului
toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi
care nu găsesc pășune
și merg fără putere
înaintea celui ce-i gonește.
7În zilele necazului și ticăloșiei lui,
Ierusalimul își aduce aminte
de toate bunătățile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului,
nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el
și râdeau de prăbușirea lui.
8Greu a păcătuit Ierusalimul!
De aceea a ajuns de scârbă.
Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum,
văzându-i goliciunea,
și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.
9Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui
și nu se gândea la sfârșitul său.
A căzut greu de tot.
Nimeni nu-l mângâie.
„Vezi-mi ticăloșia, Doamne,
căci iată ce semeț este vrăjmașul!”
10Asupritorul a întins mâna
la tot ce avea el mai scump;
ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intrat neamurile
cărora Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta!
11Tot poporul lui
caută pâine suspinând;
și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.
„Uită-Te, Doamne,
și privește cât de înjosit sunt!”
12„O, voi, care treceți pe lângă mine,
priviți și vedeți
dacă este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul
în ziua mâniei Lui aprinse!
13Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins un laț sub picioare
și m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire
și cu o lâncezeală de toate zilele!
14Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,
care stau împletite și legate de gâtul meu.
Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15Domnul a trântit la pământ pe toți vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oștire împotriva mea
ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii,
căci S-a depărtat de la mine
Cel ce trebuia să mă mângâie,
Cel ce trebuia să-mi învioreze viața;
fiii mei sunt zdrobiți,
căci vrăjmașul a biruit.”
17Sionul întinde mâinile rugător
și nimeni nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
18„Domnul este drept,
căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.
Ascultați, toate popoarele,
și vedeți-mi durerea!
Fecioarele și tinerii mei
s-au dus în robie.
19Mi-am chemat prietenii,
dar m-au înșelat,
preoții și bătrânii mei au murit în cetate,
căutând hrană ca să-și țină viața.
20Doamne, uită-Te la necazul meu.
Lăuntrul meu fierbe,
mi s-a întors inima în mine,
căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-a lăsat fără copii;
în casă, moartea.
21M-au auzit suspinând,
dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea,
s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vesti ziua
când și ei vor fi ca mine.
22Adu toată răutatea lor înaintea Ta
și fă-le cum mi-ai făcut mie
pentru toate fărădelegile mele!
Căci suspinele mele sunt multe
și inima îmi este bolnavă.”