Citește Biblia

¹ Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atât de plină de popor altă dată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajus roabă astăzi!

² Plânge amarnic noaptea, şi-i curg lacrămi pe obraji. Niciunul din toţi cei ce o iubeau n-o mângâie; toţi prietenii ei au părăsit-o, şi i s-au făcut vrăjmaşi.

³ Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte în mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.

⁴ Drumurile Sionului sânt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sânt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sânt mâhnite, şi el însuş este plin de amărăciune.

⁵ Asupritorii lui sar biruitori, vrăşmaşii lui sânt mulţămiţi. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.

⁶ S-a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi cari nu găsesc păşune, şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.

⁷ În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bunătăţile de cari a avut parte din zilele străbune; când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui.

⁸ Greu de păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă. Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzându-i goliciunea, şi el însuş se întoarce în altă parte şi oftează.

⁹ Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui, şi nu se gândea la sfârşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. -,,Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!`` -

¹⁰ Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel sfânt, au intrat neamurile cărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!

¹¹ Tot poporul lui caută pâne suspinând; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. ,,Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sânt!``

¹² O! voi, cari treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vre o durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!

¹³ Mi-a asvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ supt picioare, şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi o lâncezeală de toate zilele!

¹⁴ Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, cari stau împletite şi legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea. Domnul m-a dat în mânile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă.

¹⁵ Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strâns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.

¹⁶ De aceea plâng, îmi varsă lacrămi ochii, căci s-a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sânt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. -

¹⁷ Sionul întinde mânile rugător, şi nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. -

¹⁸ Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie.

¹⁹ Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat, preoţii şi bătrânii mei au murit în cetate, căutând hrană, ca să-şi ţină viaţa.``

²⁰ ,,Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m-a lăsat fără copii, în casă moartea.

²¹ M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o; dar vei aduce, vei vesti ziua când şi ei vor fi ca mine.

²² Adu toată răutatea lor înaintea Ta, şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sânt multe, şi inima îmi este bolnavă.``