Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Plângerile lui Ieremia 4
1Vai, cum s-a înnegrit aurul
și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș
pe la toate colțurile ulițelor!
2Cum sunt priviți acum fiii Sionului,
cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,
cum sunt priviți acum, vai!
Ca niște vase de pământ
și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3Chiar și șacalii își apleacă țâța
și dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă,
ca struții din pustie.
4Limba sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5Cei ce se hrăneau cu bucate alese
leșină pe ulițe.
Cei ce fuseseră crescuți în purpură
se bucură acum de o grămadă de gunoi!
6Căci vina fiicei poporului meu
este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicită într-o clipă,
fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada,
mai albi decât laptele;
trupul le era mai roșu decât mărgeanul;
fața le era ca safirul.
8Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decât funinginea,
așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe,
pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
9Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți
decât cei ce pier de foame,
care cad sleiți de puteri,
din lipsa roadelor câmpului!
10Femeile, cu toată mila lor,
își fierb copiii,
care le slujesc ca hrană
în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11Domnul Și-a sleit urgia,
Și-a vărsat mânia aprinsă,
a aprins în Sion un foc
care-i mistuie temeliile.
12Împărații pământului n-ar fi crezut
și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura
are să intre pe porțile Ierusalimului.
13Iată rodul păcatelor prorocilor săi,
a nelegiuirilor preoților săi,
care au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți!
14Rătăceau ca orbii pe ulițe,
mânjiți de sânge,
așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
15„Depărtați-vă, necuraților”,
li se striga,
„la o parte, la o parte,
nu vă atingeți de noi!”
Când fugeau pribegind
încoace și încolo printre neamuri, se spunea:
„Să nu mai locuiască aici!”
16În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat
și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmașul n-a căutat la fața preoților,
nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17Și acolo ni se sfârșeau ochii
și așteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde
spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.
18Ne pândeau pașii
ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;
ni se apropia sfârșitul,
ni se împliniseră zilele…
Da, ne venise sfârșitul!
19Prigonitorii noștri
erau mai iuți decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munți
și ne-au pândit în pustie.
20Suflarea vieții noastre, unsul Domnului,
a fost prins în gropile lor,
el, despre care ziceam:
„Vom trăi sub umbra lui
printre neamuri.”
21Bucură-te și saltă de bucurie, fiica Edomului,
care locuiești în țara Uț!
Dar și la tine va trece potirul
și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
22Fiica Sionului, nelegiuirea îți este ispășită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ție, fiica Edomului,
îți va pedepsi nelegiuirea
și îți va da pe față păcatele.