Citește Biblia

¹ Vai! cum s-a înegrit aurul, şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfântului Locaş pela toate colţurile uliţelor!

² Cum sânt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată, cum sânt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pământ, şi ca o lucrare făcută de mânile olarului!

³ Chiar şi şacalii îşi apleacă ţîţa, şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.

⁴ Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pâne, dar nimeni nu le-o dă.

⁵ Ceice se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe. Ceice fuseseră crescuţi crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!

⁶ Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.

⁷ Voivozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele; trupul le era mai roş decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.

⁸ Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decât funinginea; aşa că nu mai sânt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.

⁹ Ceice pier ucişi de sabie sânt mai fericiţi decât ceice pier de foame, cari cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului!

¹⁰ Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

¹¹ Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile.

¹² Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că protivnicul, care-l împresura, are să intre pe porţile Ierusalimului.

¹³ Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, cari au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!

¹⁴ Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi de sânge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.

¹⁵ ,,Depărtaţi-vă, necuraţilor!`` li se striga, ,,la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!`` Când fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea: ,,Să nu mai locuiască aici!``

¹⁶ În mânia Lui Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.

¹⁷ Şi acolo ni se sfârşeau ochii, şi aşteptam zădarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuş nu ne-a izbăvit.

¹⁸ Ne pândeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfârşitul, ni se împliniseră zilele... Da, ne venise sfârşitul!

¹⁹ Prigonitorii noştri erau mai iuţi de cât vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pândit în pustie.

²⁰ Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: ,,Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.``

²¹ ,,Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care louieşte în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta, şi te vei desgoli!

²² Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimete în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea; şi îţi va da pe faţă păcatele.``