Biblia de Studiu

¹Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!

²Moștenirea noastră a trecut la niște străini,

casele noastre, la cei din alte țări!

³Am rămas orfani, fără tată;

mamele noastre sunt ca niște văduve.

⁴Apa noastră o bem pe bani

și lemnele noastre trebuie să le plătim.

⁵Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire

și, când obosim, nu ne dau odihnă.

⁶Am întins mâna spre Egipt,

spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.

⁷Părinții noștri, care au păcătuit, nu mai sunt,

iar noi le purtăm păcatele.

⁸Robii ne stăpânesc

și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.

⁹Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre,

căci ne amenință sabia în pustie.

¹⁰Ne arde pielea ca un cuptor

de frigurile foamei.

¹¹Au necinstit pe femei în Sion,

pe fecioare în cetățile lui Iuda.

¹²Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor.

Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste.

¹³Tinerii au fost puși să râșnească

și copiii cădeau sub poverile de lemn.

¹⁴Bătrânii nu se mai duc la poartă

și tinerii au încetat să mai cânte.

¹⁵S-a dus bucuria din inimile noastre

și jalea a luat locul jocurilor noastre.

¹⁶A căzut cununa de pe capul nostru.

¹⁷Dacă ne doare inima,

dacă ni s-au întunecat ochii,

¹⁸este din pricină că muntele Sionului este pustiit,

din pricină că se plimbă șacalii prin el.

¹⁹Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie;

scaunul Tău de domnie dăinuie din neam în neam!

²⁰Pentru ce să ne uiți pe vecie

și să ne părăsești pentru multă vreme?

²¹Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce!

Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!

²²Să ne fi lepădat Tu de tot oare