Biblia de Studiu

¹Pentru ce stai așa de departe, Doamne?

Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

²Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți

și ei cad jertfă curselor urzite de el.

³Căci cel rău se fălește cu pofta lui,

iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul.

⁴Cel rău zice cu trufie: „Nu pedep­sește Domnul!

Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui!

⁵Treburile îi merg bine în orice vreme;

judecățile Tale sunt prea înalte pentru el ca să le poată vedea

și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui.

⁶El zice în inima lui: „Nu mă clatin,

în veci sunt scutit de nenorocire!”

⁷Gura îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri

și sub limbă are răutate și fărădelege.

⁸Stă la pândă lângă sate

și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice;

ochii lui pândesc pe cel nenorocit.

⁹Stă la pândă în ascunzătoarea lui ca leul în vizuină;

stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.

Îl prinde și-l trage în lațul lui;

¹⁰se îndoaie, se pleacă

și-i cad săracii în gheare.

¹¹El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!

Își ascunde Fața și în veac nu va vedea!”

¹²Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna!

Nu uita pe cei nenorociți!

¹³Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?

Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?

¹⁴Dar Tu vezi, căci Tu privești necazul și suferința ca să iei în mână pricina lor.

În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit

și Tu vii în ajutor orfanului.

¹⁵Zdrobește brațul celui rău,

pedepsește-i fărădelegile ca să piară din ochii Tăi!

¹⁶Domnul este Împărat în veci de veci;

neamurile sunt nimicite din țara Lui.

¹⁷Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!

¹⁸ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit

și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.