Biblia NTR

¹ De ce stai departe, Doamne , și Te ascunzi în vremuri de lipsă?

² Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac, însă ei sunt prinși în planurile pe care le-au conceput.

³ Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom și disprețuindu-L pe Domnul .

⁴ Cel rău, în înfumurarea lui, nu-L caută. Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“.

⁵ Căile lui sunt prospere întotdeauna; judecățile Tale sunt departe de el; el vorbește cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.

⁶ El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de-a lungul generațiilor, pe mine, care nu sunt în nenorocire!“.

⁷ Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire; sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.

⁸ El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.

⁹ Pândește din ascunziș ca leul din desiș; pândește să-l prindă pe cel sărac, să-l prindă pe cel sărac și să-l atragă în lațul lui.

¹⁰ Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc; cad sub puterea lui.

¹¹ El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Și-a ascuns fața. În veac nu va vedea!“.

¹² Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ți mâna! Nu-i uita pe cei săraci!

¹³ De ce-L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?

¹⁴ Tu însă vezi necazul și întristarea; Te uiți, ca să le iei în mâna Ta! Ție Ți se încredințează cel neajutorat; Tu ești ajutorul orfanului.

¹⁵ Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

¹⁶ Domnul este Împărat în veci de veci! Națiunile vor pieri din țara Lui!

¹⁷ Tu, Doamne , asculți dorința celor nevoiași; Tu le întărești inima, plecându-Ți urechea spre ei ,

¹⁸ ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit, pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.