Biblia NTR

¹ Apoi, întorcându-mă, mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că era un sul care zbura.

² Îngerul m-a întrebat: ‒ Ce vezi? Eu i-am răspuns: ‒ Văd un sul care zboară. Acesta are o lungime de douăzeci de coți și o lățime de zece coți.

³ El mi-a zis: ‒ Acesta este blestemul care pornește pe întinderea întregii țări, căci, așa cum este scris pe o parte a sulului , orice hoț va fi alungat, și, așa cum este scris pe cealaltă parte, oricine jură fals va fi alungat.

⁴ „Îl voi trimite“, zice Domnul Oștirilor, „să intre în casa hoțului și în casa celui ce jură fals în Numele Meu. Va rămâne astfel în mijlocul casei lui și o va distruge împreună cu lemnele și cu pietrele ei“.

⁵ Îngerul care vorbea cu mine a înaintat și mi-a zis: ‒ Ridică-ți acum ochii și privește la ceea ce apare!

⁶ Eu am întrebat: ‒ Ce este aceasta? El mi-a zis: ‒ Ceea ce iese este o efă. Apoi a zis: ‒ Aceasta este ochiul lor în toată țara.

⁷ Atunci a fost ridicat capacul de plumb și acolo, în mijlocul efei, stătea o femeie.

⁸ El a zis: ‒ Aceasta este Răutatea. Apoi a împins-o înapoi în efă și a aruncat greutatea de plumb peste gura efei .

⁹ Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că ieșeau două femei în aripile cărora era vânt. Aripile lor erau ca aripile berzei. Ele au ridicat efa între pământ și ceruri.

¹⁰ L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine: ‒ Unde duc ele efa?

¹¹ El mi-a răspuns: ‒ Se duc să-i construiască o casă în țara Șinar. Când va fi gata, va fi așezată acolo, la locul ei.