Citește Biblia

¹ Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

² Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,

³ şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

⁴ ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

⁵ Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

⁶ Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

⁷ Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

⁸ Toate cuvintele gurii mele sânt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.

⁹ Toate sânt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

¹⁰ Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cât aurul scump.

¹¹ Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cât mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

¹² Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

¹³ Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

¹⁴ Dela mine vine sfatul şi izbânda, eu sânt priceperea, a mea este puterea.

¹⁵ Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

¹⁶ Prin mine cârmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pământului.

¹⁷ Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

¹⁸ Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

¹⁹ Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

²⁰ Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

²¹ ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

²² Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

²³ Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.

²⁴ Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

²⁵ am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

²⁶ când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

²⁷ Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,

²⁸ când a pironit norii sus, şi când au ţîşnit cu putere izvoarele adâncului,

²⁹ când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,

³⁰ eu eram meşterul Lui, la lucru lângă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neâncetat înaintea Lui,

³¹ jucând pe rotocolul pământului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

³² Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

³³ Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

³⁴ Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

³⁵ Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

³⁶ Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.