Una dintre valorile fundamentale care îl caracterizează pe creștin este felul în care își folosește timpul. Dumnezeu l-a creat, Dumnezeu ni-l dăruiește și Dumnezeu are propriile idei despre modul în care trebuie folosit. Creștinii care înțeleg lucrul acesta și doresc sincer să-I fie plăcuți cad foarte ușor într-un fel de dependență de activitatea religioasă: se muncesc până la epuizare — uneori, literalmente, până la moarte — încercând să-i ajute pe toți, tot timpul, să îndeplinească întreaga lucrare a bisericii, toate proiectele comunitare și să-și folosească simultan toate darurile, plus câteva împrumutate de la vecini. Știi ce se spune despre mâinile leneșe, nu-i așa?
Și mai grav este că uneori încercăm să facem toate acestea sperând că-L vom impresiona pe Dumnezeu suficient de mult încât să ne mântuiască. Poate că, dacă vom aduna destule fapte bune, ele le vor depăși numeric pe cele rele. Există destule religii întemeiate tocmai pe această filozofie.
CREȘTINISMUL NU ESTE UNA DINTRE ELE.
Poate că lucrul cel mai trist este ca adventiștii sau alți păzitori ai Sabatului să transforme respectarea „corectă” a Sabatului într-o lucrare prin care încearcă să cumpere bunăvoința lui Dumnezeu!
Adevărul cel mai bine ascuns al poruncii a patra este că ea a fost așezată acolo nu numai ca un dar aniversar al Creației pentru toți, indiferent dacă îl merităm sau nu, ci și ca o protecție încorporată împotriva legalismului. Dumnezeu ne-a spus deja — de două ori în același capitol! — care este rostul Sabatului. Apoi, în caz că mai exista vreo îndoială, Isus ne-a arătat prin viața Sa cum trebuie trăit, iar autorul Epistolei către Evrei a explicat pe larg principiul acesta în capitolul 4.
Sabatul, spune Dumnezeu, este semnul că Eu sunt Dumnezeu și că Eu sunt Cel care vă sfințește! Nu poți cumpăra mântuirea, nu o poți vinde și nu poți munci ca s-o câștigi. Să facem, așadar, următorul lucru: să luăm o zi întreagă — ziua a șaptea — din fiecare săptămână și să nu cumpărăm, să nu vindem și să nu lucrăm, tocmai ca să-ți amintești cine ești tu și cine sunt Eu.
Ți-e teamă că nu ești suficient de bun? Șșșt... Te țin Eu. Am spus că ceea ce am creat este bun, îți amintești? Odihnește-te în Mine.
Ți-e teamă că îți vei pierde serviciul sau că nu vei găsi unul? Șșșt... Te țin Eu. Mă ocup de aceasta, îți promit. Odihnește-te în Mine.
Dumnezeule Creator, mi-aș fi dorit să fiu acolo în acel prim Sabat! Aștept cu nerăbdare primul Sabat pe pământul recreat. Până atunci, indiferent cât de mult mă abat în timpul săptămânii și chiar dacă Te uit — ferească Dumnezeu! —, adu-mă înapoi acasă în Sabat. Amintește-mi cine sunt eu și cine ești Tu. Și... Îți mulțumesc. Amin.