În întreaga istorie a lumii, din câte știu, nu a existat până prin anii 1920-1930 un sistem asemenea celui pe care îl numim astăzi „întâlniri romantice”. Au existat multe metode de a găsi un partener: de la răpirea unei femei până la oferirea multor daruri, în speranța că femeia dorită le va accepta și, odată cu ele, și cererea în căsătorie. Au existat și societăți în care femeile porneau în căutarea partenerului, deși acestea au fost mai rare.
Cel mai adesea însă, părinții făceau alegerea. Uneori tinerii puteau alege, dar adesea nu aveau acest drept. În anumite țări, hotărârile, dacă nu chiar logodnele sau căsătoriile propriu-zise, erau stabilite când viitorii miri erau încă prunci sau copii.
Abia când societatea occidentală a devenit mai mobilă și ritmul vieții a început să fie măsurat după automobil, nu după cal, oamenii au început să petreacă timp mai întâi cu o persoană, apoi cu alta și cu încă una, în căutarea partenerului ideal.
Astăzi, întâlnirile romantice nici măcar nu presupun neapărat căutarea unui soț sau a unei soții. Ele sunt pur și simplu ceva ce faci timp de zece ani sau mai mult înainte de a te „așeza la casa ta” alături de o singură persoană.
Criteriul esențial, mai ales la începutul întregului ritual al întâlnirilor, este adesea același pe care l-a manifestat Samson: cineva „ți-a atras privirea”.
În acest devoțional scurt nu vom merge atât de departe încât să spunem că toate întâlnirile romantice sunt greșite. Ele au și unele aspecte practice. Dar care sunt criteriile după care alegi persoana cu care te întâlnești? Cine ți-a atras privirea?
Îl așezi pe Dumnezeu în centrul fiecărei clipe? Cauți să faci alegerile pe care le-ar face El? Sau, asemenea lui Samson, urmărești pur și simplu să obții ceea ce dorești? Dacă surprinzi o asemenea atitudine strecurându-se prin inima ta, întoarce-te imediat spre Dumnezeu și cere-I s-o alunge, fiindcă, lăsată necontrolată, îți va altera inima, relațiile și căsnicia. Cu siguranță.
Dumnezeule care ai creat de la început ambele sexe, Tu cunoști planurile pe care le ai pentru viața mea. Știu că prețuiești dorințele, visurile și ideile mele, dar ajută-mă să nu le așez mai presus de ceilalți și cu atât mai puțin mai presus de planurile și căile Tale. Amin.