Am discutat deja despre dăruirea timpului nostru lui Dumnezeu, dar acesta este probabil un subiect asupra căruia merită să revenim. Între valorile fundamentale descoperite în porunca a doua am cercetat închinarea și am înțeles că oferirea primului timp al zilei lui Dumnezeu, urmată de păstrarea unei atitudini de închinare pe parcursul întregii zile, ne ajută să-L menținem în centru.
În cadrul poruncii a opta, „să nu furi”, analizăm modalitățile prin care putem dărui în loc să luăm. În acest context, să ne gândim cum Îi putem oferi lui Dumnezeu timp dincolo de momentele de închinare propriu-zisă.
Un călugăr francez din secolul al XVII-lea, cunoscut în limba engleză drept fratele Lawrence, a scris o carte minunată, intitulată „Practica prezenței lui Dumnezeu”. În ea spune: „Pentru mine, timpul muncii nu se deosebește de timpul rugăciunii; în zgomotul și agitația bucătăriei, când mai multe persoane îmi cer în același timp lucruri diferite, Îl am pe Dumnezeu cu aceeași liniște ca atunci când aș sta în genunchi înaintea sacramentului binecuvântat.” Principiul cel mai important al fratelui Lawrence — valoarea lui fundamentală, am putea spune — era să-I ofere lui Dumnezeu fiecare lucru pe care trebuia să-l facă.
Cu alte cuvinte, da, Îi oferim lui Dumnezeu timp petrecut numai cu El, în devoțiune și studiu. Da, avem și alte momente de rugăciune pe parcursul zilei. Dar I-ai oferit vasele de spălat? I-ai oferit temele pentru școală? I-ai oferit timpul petrecut pe drum? I-ai oferit telefonul, pagina de Facebook și contul de Twitter?
Întrebare: cât timp ar trebui să-I oferim lui Dumnezeu?
Dumnezeu al celor 86.400 de secunde din ziua mea, le poți avea pe toate. Lasă-mă să le împart cu Tine și cu ceilalți. Doresc să practic prezența Ta și nu vreau nici să Te fur pe Tine de la mine, nici să mă fur pe mine de la Tine. Arată-mi ce să ofer, când să ofer și cum să ofer, dar mai întâi lasă-mă să-Ți ofer totul. Amin.