Banii sunt importanți, dar probabil că reprezintă cel mai neînsemnat dintre lucrurile pe care le putem dărui — sau fura, de altfel. Timpul ar putea fi cel mai important. Ca întotdeauna, există două direcții în care ne putem abate de la calea folosirii înțelepte a darului timpului.
Putem fura și chiar furăm timp în nenumărate moduri mărunte. Putem fura din orele Sabatului, lipsindu-L nu numai pe Dumnezeu, ci și pe noi înșine de binecuvântarea deplină pe care am fi putut-o primi. Putem folosi timpul de lucru sau de școală pentru alte activități, putem fura din somn jucând jocuri video până târziu și putem risipi ore întregi preocupându-ne obsesiv de înfățișare, de bani sau de ceea ce a spus ori ne-a făcut cutare persoană. Am putea chiar să mai pierdem timp pregătind răzbunarea.
Acestea nu sunt faptele unui om care L-a așezat pe Dumnezeu în centrul fiecărei clipe. Trebuie să întrebăm fără încetare: „Ce dorești să fac cu minutul acesta, cu ora aceasta, cu ziua aceasta?”
Există însă și cealaltă direcție. Putem deveni atât de hotărâți să umplem fiecare minut al fiecărei ore cu activități folositoare și generoase, încât să furăm din timpul de liniște, din odihnă și din pacea propriului suflet. Această abatere este mult mai atrăgătoare pentru majoritatea creștinilor sinceri.
Adevărul este că viața condusă strict după ceas este o inovație destul de recentă. Până acum două-trei secole existau Ziua și Noaptea, poate împărțite mai departe în Dimineață, După-amiază, Seară și Somn. Oamenii care trăiau în ritmurile agricole ale vremurilor biblice puteau și chiar își luau o săptămână întreagă pentru o nuntă. Nu înseamnă că în săptămâna aceea nu se muncea mult, dar, după cum spune vechiul proverb, „schimbarea ocupației este la fel de odihnitoare ca o vacanță”.
Dacă Dumnezeu se află în centrul clipelor noastre, ne va păstra în centrul voinței Sale. Ne va ajuta să fim înțelepți și să ne dăruim timpul cu generozitate, fără să-l măsurăm zgârcit, dar și să-I oferim Lui cea dintâi și cea din urmă devoțiune a inimii, iar nouă înșine odihna și pacea de care avem nevoie pentru a fi eficienți.
Dumnezeu al timpului, Dumnezeu care ne oferi muncă și odihnă, pace și sârguință, păstrează-mă echilibrat. Doresc să-mi dăruiesc timpul cu generozitate, fără să simt eu sau să-l fac pe celălalt să simtă că îl măsor cu porția. Dar vreau și să mă păzesc de suprasolicitare, stres și epuizare. Rămâi în centrul vieții mele și păstrează-mă în centrul voinței Tale. Amin.