Într-o zi, un om a venit înaintea lui Isus cu nevoia lui. I-a cerut — poate chiar I-a poruncit: „Spune-i fratelui meu să-mi dea partea cuvenită!”
(Mă întreb câte dintre rugăciunile noastre seamănă cu aceasta.)
Drept răspuns, Isus a spus o pildă. Este istoria agricultorului care continua să construiască hambare din ce în ce mai mari. Se felicita pentru succesul lui extraordinar. Numai că, înainte să se poată bucura cu adevărat de el, a murit.
„Nu poți lua nimic cu tine”, a arătat Isus.
Trăirea potrivit tuturor celor Zece Porunci și valorilor fundamentale pe care le produc nu înseamnă numai să încetăm să poftim bunurile altora. Nu înseamnă numai să devenim mulțumiți cu ceea ce avem. Ea conduce și la recunoașterea faptului că foarte mulți oameni nu au nici măcar strictul necesar. Cei mai mulți locuitori ai lumii ar defini probabil cerul tot ca pe un loc în care ai propria casă, propria grădină, propriul copac umbros și siguranță.
Ai văzut autocolantul pe care scrie: „Trăiește simplu, pentru ca și alții să poată pur și simplu trăi”? Te-ai gândit vreodată ce înseamnă cu adevărat? Cum pot alegerile stilului meu de viață să influențeze viața oamenilor de cealaltă parte a planetei?
În discuția despre porunca a doua și idolul banilor am amintit pe scurt că cei mai mulți dintre noi nu cunosc prețul adevărat al lucrurilor cumpărate. Putem avea produse de diferite feluri care sunt ieftine — și probabil că tot ne plângem că sunt prea scumpe —, dar costă puțin în dolari numai fiindcă au fost plătite prin sudoarea, lacrimile și poate chiar sângele altora.
Ce s-ar fi întâmplat dacă omul cu recolta bogată, în loc să construiască alt hambar, ar fi spus: „Am deja tot ce îmi trebuie cu adevărat. Voi împărți surplusul cu oamenii din apropiere”? Muncitorii care îi strânseseră recolta s-au îmbogățit și ei pe măsură ce se îmbogățea el? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi căutat să angajeze oameni care aveau cu adevărat nevoie de lucru? Dacă i-ar fi lăsat să muncească pentru a dobândi propria bucată de pământ, fiindcă el avea mai mult decât îi trebuia unui singur om?
Radical? Fără îndoială. Tocmai asemenea idei L-au dus pe Isus la moarte.
Dumnezeu care stăpânești vitele de pe o mie de dealuri — ca să nu mai vorbim despre dealurile însele —, păstrează-mi perspectiva limpede. Ajută-mă să găsesc modalități prin care să mă informez despre costurile reale ale economiilor pământului. Ajută-mă să am gusturi simple și să fiu la fel de preocupat de nevoile celorlalți cum sunt de ale mele. Amin.