Îndreptățire, sfințire, glorificare. Nouă, adventiștilor, ne plac cuvintele mari. Să recunoaștem: sunt cuvinte glorioase. Dar să recunoaștem și că nu sunt suficient de mari pentru realitățile pe care încearcă să le exprime.
Îndreptățirea — așezarea marginilor vieții noastre în linie dreaptă și ștergerea tuturor păcatelor din trecut prin sângele vărsat al lui Isus — se petrece într-o clipă: clipa în care ne întoarcem prin pocăință și revendicăm jertfa și lucrarea Lui în favoarea noastră.
Glorificarea se va petrece tot într-o clipă, „într-o clipeală din ochi” (1 Corinteni 15:52). Suntem ridicați să-L întâmpinăm pe Isus în văzduh și, dintr-odată, în același fel în care a creat toate lucrurile la început, suntem făcuți noi — glorioși și nemuritori!
Sfințirea. Aici se află greutatea! Cea mai simplă definiție ar putea fi că sfințirea reprezintă tot ceea ce se petrece între cele două momente. Tot timpul. Ei bine, aproape tot timpul — în clipele în care nu-I dăm drumul lui Dumnezeu și nu plecăm singuri pe alte drumuri.
Sfințirea este procesul prin care învățăm să trăim în harul, iubirea și bucuria pe care Dumnezeu ni le-a oferit fără plată prin Isus și Duhul Sfânt. Vom cerceta mai multe detalii în devoționalele următoare.
Îndreptățirea seamănă cu reformatarea completă a discului dur al vieții tale. Sfințirea este rescrierea sau reprogramarea lui de către Dumnezeu, cu propria Sa desăvârșire. Aceasta înseamnă să învățăm să iubim desăvârșit: fiecare om, în orice vreme, pretutindeni și în orice împrejurare. Este o lucrare grea! Dar este lucrarea Lui și, în același timp, lucrarea noastră împreună cu El.
Și merită totul. De fapt, trebuie să merite, fiindcă a costat viața Fiului lui Dumnezeu.
PF 10. „Experiența mântuirii: Prin Duhul suntem născuți din nou și sfințiți; Duhul ne înnoiește mintea, scrie Legea iubirii lui Dumnezeu în inimile noastre și ne oferă puterea de a trăi o viață sfântă. Rămânând în El, devenim părtași naturii divine și avem asigurarea mântuirii acum și la judecată.” Amin.