În timp ce analizăm convingerile care îi identifică pe adventiștii de ziua a șaptea, merită să observăm o propoziție din declarația de mai sus. Aproape toți creștinii cred că biserica este „comunitatea credincioșilor care Îl mărturisesc pe Hristos” și că ne adunăm pentru toate scopurile enumerate. Noi am avut însă grijă să includem formularea: „în continuitate cu poporul lui Dumnezeu din vremurile Vechiului Testament”.
Auzim adesea expresia „iudeo-creștin”, însă multe biserici, deși recunosc că creștinismul își are rădăcinile în iudaism, neagă faptul că Vechiul Testament ar mai avea ceva valabil de spus pentru noi astăzi. Aceiași oameni vorbesc despre creștinism ca despre o religie „nouă” sau „tânără”, spre deosebire de păgânism, de alte religii timpurii și de iudaism.
Iată adevărul: dacă este adevărat, nu este nimic nou în el. Îți amintești: „înainte de întemeierea lumii”. Dacă este fals, nu-mi pasă cât este de vechi sau de nou — nu vreau să-l urmez!
Ca adventiști, credem în toate modalitățile amintite prin care biserica Îl urmează pe Dumnezeu. Căutăm neîncetat căi mai limpezi și mai eficiente de „a sluji tuturor și de a proclama Evanghelia”. Dar nu considerăm că suntem noi, chiar dacă ramura noastră particulară a protestantismului a fost organizată în urmă cu mai puțin de două secole.
Dumnezeu este Același ieri, astăzi și în veci. Oamenii înțelepți L-au urmat întotdeauna.
PF 12. „Biserica: Biserica este comunitatea credincioșilor care Îl mărturisesc pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. În continuitate cu poporul lui Dumnezeu din vremurile Vechiului Testament, suntem chemați din lume și ne unim pentru închinare, părtășie, instruire în Cuvânt, celebrarea Cinei Domnului, slujirea întregii omeniri și proclamarea mondială a Evangheliei.” Amin.