Egali. În ultimele două secole, mai ales în emisfera occidentală, au existat multe discuții despre ceea ce înseamnă cu adevărat acest cuvânt. Nu înseamnă că suntem egali în capacitate, energie, bani sau faimă. Nu avem același nivel de educație, chiar dacă am urmat aceeași școală timp de cincisprezece ani și avem aceeași diplomă. Nu avem aceeași sănătate și... poate că dificultatea apare fiindcă folosim cuvântul „identic” ca sinonim pentru „egal”.
Textul spune că „toți sântem una în Hristos Isus”. O traducere redă aceasta prin ideea că avem „o relație comună”, iar Punctul Fundamental numărul 14 explică mai departe: „Trebuie să slujim și să fim slujiți fără părtinire sau rezerve.”
Uimitor. Chiar fără rezerve lăuntrice? De felul: „Bine, voi spăla picioarele persoanei aceleia, dar, în inima mea, nu mă simt deloc confortabil”? Și această rezervă trebuie îndepărtată?
Sau iată un detaliu și mai greu. Înțeleg că trebuie să ne slujim unii altora și că ne străduim să slujim fără părtinire, iubindu-i pe toți cum îi iubește Dumnezeu — lucru cu adevărat posibil dacă Duhul Sfânt locuiește în mine. Dar „să fim slujiți”?
Aoleu. Am auzit recent o predică despre samariteanul milos, prezentată din perspectiva omului rănit. A fost foarte interesantă. Dacă era conștient, omul a trebuit să-i privească pe cei din propriul popor trecând pe lângă el și a trebuit să primească ajutor, în cel mai vulnerabil moment al vieții, de la cineva pe care — dacă era un iudeu practicant — îl evitase toată viața.
O asemenea egalitate?
Toți iubiți în aceeași măsură, fiecare la fel de important pentru Isus, fiecare un suflet pentru care El ar fi murit chiar dacă ar fi fost singurul.
Uimitor.
PF 14. „Unitatea în trupul lui Hristos: Toți suntem egali în Hristos, care, printr-un singur Duh, ne-a unit într-o singură părtășie cu El și unii cu alții; trebuie să slujim și să fim slujiți fără părtinire sau rezerve.” Amin.