În cazul în care nu ai observat, tocmai am trecut granița către o convingere pe care nu o împărtășim cu nicio altă denominațiune. Ideea „Spiritului Profeției” este destul de controversată. Chiar și în interiorul bisericii există un întreg spectru de poziții. Unii o consideră pe Ellen White aproape al patrulea Membru al Dumnezeirii.
Iată un exemplu real: cineva a fost îngrozit când a aflat că Ellen White oferise sfaturi diferite unor persoane diferite.
„Cum să știu ce sfat să urmez?”, a întrebat omul.
Un prieten i-a sugerat: „Hotărăște cu care dintre persoanele sfătuite se aseamănă cel mai mult situația ta.”
„Nu vreau să trebuiască să gândesc!”, a exclamat omul cu mânie. „Credeam că tocmai pentru aceasta avem Spiritul Profeției!”
Alții vor să o elimine pe Ellen White împreună cu toate scrierile ei. Spun că era „nevrotică”, „înșelată” sau pur și simplu o impostoare.
Nu aș aminti asemenea opinii dacă nu le-ai fi auzit deja. Poate te întrebi și tu ce trebuie să crezi. Respiră adânc. Să privim din nou.
Adevăr: Dumnezeu a spus că profeția este un dar spiritual.
Adevăr: Dumnezeu a spus că acest dar este un semn distinctiv al bisericii rămășiței din timpul sfârșitului, alături de păzirea poruncilor și credința lui Isus.
Adevăr: Dumnezeu a ales o tânără numită Ellen. Ea nu și-a dorit această lucrare. Alții o refuzaseră înaintea ei. Faptul că a spus „da” nu a făcut-o supranaturală sau lipsită de păcat. A făcut-o doar profetă — o slujitoare a lui Dumnezeu.
Adevăr: Dumnezeu a mai spus și următoarele: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii supt aripi, şi n-aţi vrut!” (Matei 23:37).
Isus a plâns când a rostit aceste cuvinte. Nu vreau să mi le spună și mie.
PF 18. „Darul acesta este un semn distinctiv al bisericii rămășiței și s-a manifestat în lucrarea lui Ellen G. White.” Amin.