Orice masă cere pregătire. De cele mai multe ori este nevoie de spălare — atât a mâinilor, cât și a alimentelor —, poate de gătit și apoi de o nouă spălare, a vaselor. Cu cât masa este mai importantă și mai solemnă, cu atât pregătirea este, de obicei, mai atentă: veselă specială, tacâmuri speciale, fețe de masă speciale și hrană deosebită, uneori pregătită timp de mai multe zile.
Cina Domnului nu face excepție. Diaconesele scot ustensilele necesare. Cineva pregătește pâinea nedospită. Se procură mustul de struguri. Majoritatea bisericilor au și pânzăturile speciale. Cei care pregătesc serviciul pot purta mănuși albe.
Toate acestea ne ajută să oferim ocaziei onoarea și reverența pe care le merită.
Există însă o pregătire mult mai importantă pentru Cina Domnului, adesea neglijată. Când i-a spus lui Petru: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot” (vezi Ioan 13:3-12), Isus a sugerat că spălarea picioarelor înainte de Cină este un fel de botez în miniatură — o reînnoire, o curățire a picioarelor murdărite pe drumul vieții.
Înainte de Cină trebuie să ne rezervăm timp pentru a ne privi picioarele spirituale. Există cineva căruia i-am greșit și căruia trebuie să-i cerem iertare? Sunt oameni pe care trebuie să-i iertăm? Avem mărturisiri de făcut? Pavel a avertizat că omul care mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului în chip nevrednic se face vinovat de trupul și sângele Domnului. Acesta este felul de „amintire” din care vrem să facem parte? Cercetează-ți motivele, încearcă-ți inima și vino la această masă cu sfântă reverență (vezi 1 Corinteni 11:23-30).
PF 16. „Cina Domnului: Participând, proclamăm cu bucurie moartea Domnului până când El va veni din nou. Pregătirea pentru Cină cuprinde cercetarea de sine, pocăința și mărturisirea.” Amin.