Lucrurile devin adesea puțin complicate în punctul acesta. Dacă Legea este temelia legământului lui Dumnezeu și standardul judecății Sale, atunci ar trebui să fiu extrem de bun... dar mântuirea este prin har, nu prin fapte... totuși, dacă sunt mântuit, ar trebui să ascult... să verific: oare am început să aduc roadă?
Observă: privirea s-a întors din nou spre sine! Iată ce spune, de fapt, Biblia: Legea cerea un lucru pe care noi nu-l puteam împlini, dar Isus l-a împlinit, iar, oferindu-ne Duhul care locuiește în noi, El realizează în viața noastră ceea ce noi nu am fi putut face niciodată. Aleluia!
Chiar în clipa în care începem să ne verificăm permanent, întrebându-ne dacă „aducem destulă roadă”, creșterea este împiedicată. Întregul scop al Legii este să-L iubim pe Dumnezeu și să-i iubim pe oameni, nu să privim neîncetat în oglindă și să ne măsurăm.
Pe de altă parte, Iacov vorbește despre omul care se privește în oglindă, apoi pleacă și uită cum arăta (Iacov 1:24). Este posibil să spunem: „Minunat! Duhul face totul, iar eu nu trebuie să mă mai preocup de nimic!” și să dispărem liniștiți spre apus. Ce înseamnă, așadar, să primim ceea ce face Duhul în noi?
Nu putem primi lucrarea Lui dacă nici măcar nu o observăm. Aceasta ne întoarce la Punctul Fundamental numărul 11, despre creșterea în Hristos. Petrecem timp în Cuvânt, în rugăciune și în slujire. Exersăm să ne păstrăm privirea asupra lui Dumnezeu și asupra lucrurilor pe care dorește să le facă pentru ceilalți, căutând modalități prin care să ajutăm. Iar El săvârșește minunea. Este uimitor și imposibil de explicat, dar este adevărat. Poate că tu nu o vei vedea în propria persoană, însă ceilalți o vor vedea.
PF 19. „Legea lui Dumnezeu: Aceste porunci constituie temelia legământului lui Dumnezeu cu poporul Său și standardul judecății Sale. Prin lucrarea Duhului Sfânt, ele descoperă păcatul și trezesc simțământul nevoii unui Mântuitor. Mântuirea este în întregime prin har, nu prin fapte, însă rodul ei este ascultarea de porunci.” Amin.