„În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește „mare” . Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.” - Faptele Apostolilor 8:9
11
Ploile, desigur, sunt necesitatea principală a oamenilor din Africa și își imaginează că unii oameni au puterea de a atrage norii prin vrăjitorie. Acești „făcători de ploaie” au o influență mai puternică asupra întregului popor decât influența liderului, care este adesea obligat să se supună lor. Fiecare trib are un „făcător de ploaie” și uneori sunt doi sau chiar trei într-un singur loc. Ca orice necinstiți, ei știu să profite de credulitatea fanilor lor. Unul dintre cei mai faimoși „făcători de ploaie”, conform renumitului misionar Moffat, a fost chemat de tribul Bakuen la Kuruman. Dintr-o întâmplare norocoasă, în ziua în care a fost anunțată sosirea vrăjitorului, norii s-au adunat peste Kuruman, tunetele au bubuit și câteva picături mari de ploaie au căzut la pământ. S-au auzit strigăte de bucurie de pretutindeni. Cu toate acestea, norii au trecut, iar seceta a continuat. În ciuda faptului că magicianul se uita la nori în fiecare zi și făcea niște lucruri, fluturând brațele, vântul nu s-a schimbat iar seceta a continuat.
Într-o zi, când dormea profund, a început să plouă. Şeful s-a dus să-l felicite, dar a fost foarte surprins când l-a găsit dormind. „Credeam că ești ocupat cu ploaia, dar tu dormi!”
Necinstitul s-a trezit și, văzând că nevastă-sa bate untul, a răspuns: „Nu dorm, m-am întins puțin să mă odihnesc, așa că nevastă-mea, vezi, îmi continuă munca și bate ca să plouă.”
Mai devreme sau mai târziu înșelăciunea „făcătorilor de ploaie” este dezvăluită și sunt uciși de oamenii furioși care la început îi cred atât de ușor. În ciuda acestui fapt, apar alții care găsesc admiratori, iar la primul eșec, îi blestemă și îi omoară fără milă.