„Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț.”
Cântarea Cântărilor 8:7
Era anul 1936. La Berlin, atletul american de culoare Jesse Owens se antrena încrezător, cu puțin timp înainte de proba de săritură în lungime de la Jocurile Olimpice. Cu un an înainte, pe 25 mai 1935, pe parcursul a doar 45 de minute incredibile, stabilise trei recorduri mondiale (săritura în lungime, alergarea de 220 de iarzi şi 220 de iarzi garduri) şi egalase un al patrulea (100 de iarzi). Așadar, nu avea motive să se teamă.
Cu toate acestea, în timp ce mergea spre terenul de antrenament, a început să-i crească pulsul. În fața lui se afla un atlet german înalt, blond, cu ochi albaștri. Jesse era foarte conștient de dorința naziștilor de a dovedi „superioritatea ariană”, în special față de negri. Însă germanul, care s-a prezentat drept Luz Long, era neașteptat de amabil. „Sunt sigur că te vei califica cu ochii închiși!”, i-a spus el lui Owens, apoi i-a oferit o sugestie prietenoasă legată de antrenament. În inima Germaniei naziste, nepotul unor sclavi negri de pe plantațiile sudiste și reprezentantul idealului de masculinitate ariană conversau ca niște prieteni vechi.
După proba de săritură în lungime, prima persoană care l-a felicitat a fost Luz Long în văzul lui Hitler. Owens nu l-a mai întâlnit niciodată pe Long, care a fost ucis în cel de-al Doilea Război Mondial. „Chiar dacă aș topi toate medaliile și cupele de aur pe care le am”, a scris Owens mai târziu, „nu aș putea face o placă suficient de prețioasă precum prietenia de 24 de carate pe care am simțit-o pentru Luz Long”.
Deși Adolf Hitler își propusese să folosească Jocurile pentru propagandă nazistă, sperând să încununeze cu lauri mitul rasei superioare, „rasa ariană”, cea albă, rezultatele lui Owens i-au năruit planurile. Sub ochii încremeniţi ai lui Hitler şi ai ministrului său, Joseph Goebbels, americanul a cucerit patru medalii de aur: în probele de 100 și 200 de metri, la ștafetă 4x100 de metri și la săritura în lungime. Recordul nu a mai fost egalat până în 1984. Despre Owens s-a spus că „a distrus de unul singur mitul superiorității ariene”.
Sursă: David Wallechinsky in The Complete Book of the Olympics.