🕯️ SABAT SHALOM
„Am învățat să prețuiesc ziua de odihnă nu ca pe o povară, ci ca pe un dar sfânt,… Semn al legământului „Am învățat să prețuiesc ziua de odihnă nu ca pe o povară, ci ca pe un dar sfânt,… Semn al legământului „Am învățat să prețuiesc ziua de odihnă nu ca pe o povară, ci ca pe un dar sfânt,… Semn al legământului
Rămas din Sabat: 19 ore și 4 minute
Povestea zilei Povestea zilei

17 septembrie 2024

Ioan 15:13

„Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.”

Ioan 15:13

Ernest Gordon, ofiţer în armata britanică, a fost capturat de japonezi în cel de-al Doilea Război Mondial și a scris o carte autobiografică în care a relatat un episod dramatic. În lagărul de prizonieri deschis în Burma, pe cursul râului Kwai, mortalitatea era foarte mare, iar condiţiile de viaţă, de o cruzime greu de imaginat. Gordon a fost trimis să lucreze la linia ferată ce urma să taie jungla și să lege Myanmarul de Siam. Din cauza epuizării, a malnutriţiei, bolilor și comportamentului inuman al gardienilor, construirea căii ferate a costat zeci de mii de vieţi. Dar prizonierii își doreau să trăiască. Așa că au început să interacţioneze după o lege a junglei furturile sau luptele pentru câteva boabe de orez făceau parte din peisajul cotidian. Nimeni nu era interesat decât de sine. Până în ziua în care un gardian a ameninţat că va împușca toţi prizonierii, pentru că numărătoarea efectuată la primul punct de control a arătat că lipsea o sapă. În timp ce gardianul deja își îndreptase arma spre primul deţinut al șirului, un tânăr a pășit în faţă, recunoscându-se astfel vinovat și fiind ucis cu brutalitate de ofiţerul japonez. La următorul punct de control avea să se afle că nu lipsea nimic, fusese doar o eroare a celui care numărase uneltele de lucru. Unul dintre deţinuţi a menţionat atunci un verset biblic care descria exact sacrificiul ce se înfăptuise sub ochii lor: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” Faptul că un nevinovat și-a pierdut viaţa pentru a-i salva pe ceilalţi a schimbat cu totul atmosfera din lagăr. Furturile s-au rărit. Oamenii au început să îi trateze cu respect pe cei care mureau, săpându-le morminte și marcând locul cu o cruce. Înfruntând riscul de a fi uciși, unii prizonieri s-au furișat în afara perimetrului taberei în căutare de hrană pentru cei grav bolnavi. Moartea voluntară a unuia a declanșat o înviere pentru mulţi dintre cei care suprimaseră omenescul din ei.

Sursă: https://semneletimpului.ro/religie/paste/cel-care-nu-putea-trai-stiind-ca-eu-muream.html

Muzică de relaxare Selectează o piesă
0:00
✝️
Logos asistentul Biserica Online
✝️

Bine ai venit! 👋

Sunt Logos, prietenul tău spiritual. Începe conversația — te ascult cu drag! ✨

💬 Scrie un mesaj mai jos