„Patru vietăți sunt mai mici pe pământ, și totuși din cele mai înțelepte: furnicile, care nu sunt un popor tare, dar își pregătesc hrana vara, șoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar își așază locuința în stânci.” - Proverbe 30:24
26
Angajamentul în muncă și ordinea sar în ochii oricui dorește să le privească. Nu este chiar întâmplător că și Biblia le oferă ca exemplu. Însă partea cea mai surprinzătoare constă în faptul că furnicilor le lipsește șeful și știu foarte bine să acţioneze în lipsa lui. Avem multe de învăţat de la modurile în care furnicile își rezolvă problemele. Modul lor de a acţiona poate oferi idei inovatoare pentru sistemele create de om și ar putea chiar furniza lecţii interesante pentru interacţiunea umană, scrie într-un articol Deborah Gordon, profesoară de biologie la Universitatea Stanford.
O colonie de furnici este formată din mai multe exemplare care nu au capacitatea de reproducere. Acestea sunt cele care mișună de zor pretutindeni. Excepţia este formată din femelele cu rol reproducător. Oamenii s-au obișnuit să le spună „regine”, dar de fapt nu au nici putere, nici autoritate. Ele doar depun ouă.
În opinia profesoarei americane, aplicarea unor reguli fără exercitarea unui control central este fascinantă. Secretul constă în interacţiuni simple. De exemplu, celulele interacţionează prin conexiuni chimice și electrice. În schimb, furnicile interacţionează prin intermediul mirosului. Atunci când o furnică o atinge pe alta cu antenele sale, poate evalua dacă cealaltă furnică este parte a cuibului și ce sarcini a îndeplinit. Acest model de interacţiune generează comportamentul perfect al întregului sistem. De exemplu, un neuron face apel la experienţa recentă de stimuli electrici pentru a decide ce comenzi va da mai departe. În același mod, o furnică folosește experienţa recentă de interacţiuni prin intermediul antenelor pentru a decide cum va acţiona în continuare.
Sursă: https://semneletimpului.ro/social/educatie/furnicile-care-ne-predau.html