„ Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.”
Exodul 33: 15
În fiecare an, vara, mama și tata își duceau fiul cu trenul la casa bunicii, apoi se întorceau acasă cu același tren, a doua zi.
Băiatul, când a crescut, le-a spus părinților:
- Sunt mai mare; ce spuneți dacă anul acesta încerc să merg singur la bunica?
După o scurtă discuție, părinții au fost de acord.
Acum stăteau pe peronul gării, făcând cu mâna, dând ultimele recomandări de la fereastră, în timp ce el continua să repete:
- Da știu! Știu, ați mai spus asta de 100 de ori!
Trenul era pe cale să plece și tatăl a spus:
- Fiule, dacă te simți brusc rău sau ți-e frică, asta este pentru tine, și a pus ceva în buzunarul fiului său.
Băiatul era singur, așezat în vagon, fără părinți pentru prima dată, privind curios de la fereastră.
În jur necunoscuții au împins, au făcut zgomot, au intrat în compartiment, au ieșit, controlorul a făcut comentarii despre faptul că era singur. Cineva chiar l-a privit cu regret și dintr-o dată băiatul s-a simțit foarte incomod și trist, tot mai mult.
Lăsând capul în jos, s-a cufundat în colțul scaunului și au început să-i curgă lacrimi.
În acel moment și-a adus aminte că tatăl său pusese ceva în buzunar.
Cu mâna tremurândă a bâșbâit și a găsit o hârtie pe care era scris: „Fiule sunt în ultimul vagon.”