„Cine sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.”
Proverbe 26:27
Într-o dimineață, stăpânitorul unei cetăți fu trezit de niște strigăte care se auzeau din piață: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ați mai gustat!”. Privind pe fereastră, văzu un târgoveț ce vindea într-adevăr mere, înconjurat de o mulțime de mușterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, își spuse și, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic și îi porunci: „Ia cinci galbeni și mergi în piață să cumperi mere de la târgovețul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic: „Uite patru galbeni, du-te și cumpără mere”. Paharnicul se adresă stolnicului: „Poftim trei galbeni cu care să cumperi mere de la târgovețul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer, îi dădu doi galbeni și îl trimise în piață. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveț și îl luă la rost: „Hei, ce tot strigi așa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetății, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ți confisc căruța asta cu mere”.
Zis și facut. Întors la șeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruța cu mere a târgovețului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit și, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat, am reușit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate și apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”, iar primul sfetnic se înfățișă înaintea stăpânitorului cetății și glăsui: „Măria ta, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reușit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetății mușcă dintr-un măr și cugetă: „Hmmm Cinci mere pentru cinci galbeni scump, foarte scump! și, cu toate astea, târgovețul acela avea o mulțime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”