„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie.”
Matei 23:27
Stareţa unei mănăstiri s-a trezit într-o dispoziţie de zile mari, s-a îmbrăcat şi a pornit să viziteze călugăriţele. „Bună dimineaţa, Sora Augusta, Dumnezeu să te binecuvânteze! Eşti fericită cu ceea ce faci?” „Da, Maica Stareţă, dar îmi pare rău să văd că nu te-ai sculat cum trebuie în dimineaţa asta.” Maica Stareţă a trecut cu vederea observaţia şi a mers la altă călugăriţă. „Bună dimineaţa, Sora Georgina, arăţi mulţumită de tine!” „Aşa şi sunt, Maica Stareţă, dar e păcat că dumneata nu te-ai trezit azi cum trebuia.” Nedumerită foarte, Maica Stareţă a mers mai departe la o tânără novice. „Ia spune-mi, soră, şi tu simţi că azi m-am sculat din pat cum nu trebuia?” „Mi-e teamă că da”, a zis călugăriţă. „Dar de ce? Nu sunt eu fericită ca trilul unei păsări şi plăcută tuturor?” „Ba da, Maică, dar porţi papucii de casă ai Părintelui Vincenzo!”
Există o categorie de oameni care îi dau înainte cu spiritualitatea, celibatul, renunţarea, dar dacă te uiţi în profunzime la lumea care te înconjoară şi-i înconjoară pe aceşti oameni, aşa-zişi spirituali, vei fi foarte nedumerit: trăiesc o viaţă dublă.