„Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”
Iacov 1:25
Un tată și fiul său au mers împreună la un festival unde toată lumea înălța zmeie. Băiețelul era foarte fericit să vadă cum cerul s-a umplut de zmeie colorate și l-a rugat pe tatăl său să îi cumpere și lui unul. Tatăl i-a luat copilului zmeul și acesta a început să îl înalțe imediat.
După puțin timp, fiul îi spune tatălui său. “Tată, se pare că sfoara împiedică zmeul să zboare mai sus! Dacă o rupem, acesta va putea zbura și mai sus! Putem să facem acest lucru?”. Așa că tatăl a rupt imediat sfoara care ținea zmeul, iar acesta a început să urce acum tot mai sus, pricinuindu-i băiețelului multă bucurie.
Dar peste puțin timp zmeul a început să coboare spre pământ și în curând s-a prăbușit pe terasa unei case. Băiatul a rămas uimit. El tăiase sfoara tocmai pentru ca zmeul să se ridice cât mai sus, iar în schimb, zmeul a căzut. Acesta l-a întrebat pe tatăl său: “Tată, am crezut că dacă tăiem sfoara zmeul va zbura tot mai sus! Dar el de ce a căzut pe pământ?”
Tatăl i-a explicat: “Fiule, în viață, uneori avem impresia că unele lucruri de care suntem legați ne împiedică să mergem mai departe. Sfoara nu împiedică zmeul să se înalțe, ci îl ajută să se mențină sus atunci când vântul a încetinit, iar când vântul a început să bată sfoara l-a ajutat să urce mai sus, într-o direcție bună. Când i-am tăiat sfoara, zmeul nu a mai avut pe ce să se sprijine și s-a prăbușit”.