„Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti.”
1 Timotei 4:7
Un om s-a hotărât să-și cumpere o pisică de rasă. A aflat că în oraș există un magazin unde se vindeau animale de casă. A căutat magazinul și a intrat. De la început a fost atras de un pisoi alb ca zăpada, cu ochi albaștri, mari și blânzi. A întrebat cât costă, iar vânzătorul i-a răspuns că nu-i de vânzare, deoarece este o mare raritate. Pisoiul era frumos, într-adevăr, dar nu arăta ca un mare campion al rasei lui, așa că omul s-a hotărât să afle care anume era calitatea excepțională a acelui motănaș.
Mare i-a fost uimirea când a aflat răspunsul vânzătorului, care i-a spus abia șoptit, ca și când i-ar fi destăinuit un mare secret: „Aude!”. „Cum adică aude? Doar toate pisicile aud!” se miră omul nostru. Acum fu rândul vânzătorului să se mire: „Cum, dumneata nu știi? Pisicile albe care au ochi albaștri sunt surde. Dintr-o mie abia dacă se găsește una care să audă. Iar aceasta aude! Exemplar rar de expoziție, de aceea nu-i de vânzare”.
Clientul nu a reușit să-l convingă pe vânzător că nu este adevărat acest lucru și a plecat acasă gândindu-se cât de creduli sunt unii oameni, care nu cercetează dacă informațiile primite sunt adevărate.