„Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”
Galateni 5:16
Se povestește că erau odată doi cocoși: Coco și Roco. Coco era un cocoș harnic care se achita cu succes de toate îndatoririle lui. În schimb Roco era un cocoș leneș care nu voia să facă nimic. De aceea gospodina casei s-a hotărât să-l taie. Așa că pentru o vreme l-a băgat într-o cușcă, unde îi dădea hrană din belșug.
Coco nu știa ce soartă urma să aibă Roco, de aceea îl invidia pentru norocul lui. Zilnic îl vizita pe Roco rugându-l să-l lase și pe el o zi în cușcă, ca să poată gusta și el din bunătățile pe care le aducea gospodina. Până la urmă, Roco a acceptat și l-a lăsat pe Coco în locul lui.
Numai că în acea zi gospodina s-a gândit că a venit timpul să taie cocoșul. Și în loc să-l sacrifice pe Roco, l-a tăiat chiar pe Coco.