„ O strașină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, și o nevastă gâlcevitoare - sunt tot una.”
Proverbe 27:15
Socrate (470 i.e.n-399 i.e.n. - filosof al Greciei Antice) Socrate s-a născut în Alopex în Atena antică, în 470 î.Hr., adică la sfârșitul războaielor medice. Mama sa, Phainarete, era moașă; tatăl său, Sophroniscos ( ί ), era cioplitor în piatră sau sculptor. Probabil că Socrate a primit educația de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit să învețe muzică, gimnastică și gramatică, adică studiul limbii bazat pe comentarii de texte.
De la Socrate ne-a rămas principiul: „Singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic”. Socrate a fost atât de dur în formularea acestui principiu, fiindcă îi critica pe cei care se credeau în materie de cunoaștere alfa și omega, fără să recunoască atunci când nu știau ceva.
Căsătoria sa cu Xantipa, a stârnit o multitudine de comentarii, în cercul apropiaților. Se știa că este o femeie foarte rea și pusă mereu pe ceartă. Xenofon, afirma despre ea: „cea mai insuportabilă dintre făpturile care au existat, există sau vor exista vreodată”. Deși conștient de toate astea, Socrate continuă să aibă o răbdare supraomenească.
Într-o zi, în timpul unei dispute conjugale, care se concretiza, ca de fiecare dată, cu urlete, jigniri și obiecte sparte, Socrate, nemaiputând rezista, își ia haina și pălăria și iese ușurel din casă. Xantipa, care îl auzise când plecase, umple o găleată cu apă și când acesta trecea pe sub balcon, i-o varsă toată pe față. Vecinilor care ieșiseră din case și asistaseră la scena, Socrate le spuse calm:
-După tunete și fulgere trebuia să vină și-o ploaie...