„Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea, și curățește-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, și păcatul meu stă necurmat înaintea mea.” - Psalmul 51:2
3
există un loc nevăzut în mințile tuturor oamenilor în care nu există niciun preș sub care să ascundă gunoaiele, niciun paravan în dosul căruia să poată dosi neglijențele, niciun birou în al cărui sertar să-și poată ține sub cheie păcatele.
să ne imaginăm acest loc ca pe o cameră albă, luminată de lumina caldă a sinelui.
o cameră albă, goală, prin care noi, oamenii, trecem în fiecare seară înainte de culcare.
un soi de anticameră a somnului.
cu cât camera e mai curată, cu atât somnul e mai odihnitor.
această cameră se numește conștiință.
și, n-o să-ți vină să crezi există oameni care exact în această cameră țin ascunse cadavrele altor oameni, pe lângă care trec, seară de seară, înainte de culcare.
Sursă: Iv cel Naiv – Locul nevăzut