Hristos Creator – Dumnezeu
Înainte de crearea oamenilor sau a îngerilor, Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
Lumea a fost făcută prin El şi „nimic din ceea ce a fost făcut nu a fost făcut fără El”. Dacă Domnul Hristos a făcut toate lucrurile, El a existat înainte de toate lucrurile. Cuvintele rostite în această privinţă sunt atât de categorice, încât nimeni nu trebuie să aibă îndoieli. Domnul Hristos este Dumnezeu prin natura Sa şi în cel mai înalt sens al cuvântului. El a fost cu Dumnezeu din veşnicie, Dumnezeu peste toţi, binecuvântat pentru veşnicie.
Domnul Isus Hristos, divinul Fiu al lui Dumnezeu, a existat din veşnicie ca o persoană distinctă şi totuşi fiind una cu Tatăl. El era slava neîntrecută a cerului. El era comandantul fiinţelor cereşti, iar omagiul adus Lui, ca adorare din partea îngerilor, a fost primit de El ca fiind dreptul Său. – RH, 5 aprilie 1906
Prin Solomon, Domnul Hristos a spus: „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul (…), când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile (…), când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui” [Proverbele 8:22-25; 29:30].
Vorbind despre preexistenţa Lui, Domnul Hristos ne duce cu gândul înapoi, prin veacuri nedatate. El ne asigură că nu a fost niciodată vreun timp când El să nu fi fost în părtăşie strânsă cu Dumnezeul cel veşnic. El a fost una cu Dumnezeu, ca unul care a crescut odată cu El. – ST, 29 august 1900
Ce este lucrarea îngerilor în comparaţie cu condescendenţa [lui Hristos]? Scaunul Lui de domnie este din veşnicie. El a fost Cel care a ridicat fiecare boltă şi stâlp din templul cel mare al naturii. – HP 40
Hristos Cuvântul, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, a fost una cu veşnicul Tată – una în natură, în caracter şi în scop – unica fiinţă din tot universul care poate pătrunde în toate sfaturile şi planurile lui Dumnezeu. – GC, p. 493
Înainte de apariţia păcatului, Dumnezeu a avut un plan
Dumnezeu şi Domnul Hristos au ştiut de la început de apostazia lui Satana şi de căderea lui Adam din cauza puterii înşelătoare a celui decăzut. Planul de mântuire a fost făcut pentru a răscumpăra neamul omenesc decăzut, pentru a-i mai oferi o şansă. Domnul Hristos a fost rânduit ca să oficieze slujba de Mijlocitor de la creaţia lui Dumnezeu şi a fost rânduit din veşnicie pentru a fi Înlocuitorul şi Garantul nostru. –1SM, p. 250
Lui Dumnezeu Îi sunt cunoscute toate lucrările Sale şi legământul harului (favoare nemeritată) a existat din veacurile veşnice în mintea Lui. Acesta se numeşte legământul cel veşnic, căci planul de mântuire nu a fost conceput după căderea omului, ci a fost ceea ce a fost [taina] „ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă” (Romani 16:25,26). – ST, 5 decembrie 1914
Planul pentru mântuirea noastră nu a fost un gând venit după aceea, un plan întocmit după căderea lui Adam. El a fost o descoperire a „tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri” (Romani 16:25). A constituit dezvăluirea principiilor care, din veacurile veşnice, au fost temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (…) Dumnezeu nu a rânduit ca păcatul să existe, ci El i-a prevăzut existenţa şi a luat măsuri pentru a face faţă acestui pericol teribil. – DA, p. 22
Crearea îngerilor
Tatăl a lucrat prin Fiul Său la crearea tuturor fiinţelor cereşti. „Prin El au fost făcute toate lucrurile. (…) fie scaune de domnie, fie stăpâniri, fie dregătorii sau puteri; toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El.” – PP, p. 34
Îngerii au existat înainte de crearea omului, căci atunci când au fost puse temeliile pământului, „stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi fiii oamenilor scoteau strigăte de veselie” (Iov 38:7). După căderea omului, îngerii au fost trimişi să păzească pomul vieţii, şi aceasta înainte ca o fiinţă omenească să moară. Îngerii sunt prin natura lor superiori oamenilor, căci psalmistul spune că omul a fost făcut „cu puţin mai prejos decât îngerii” (Psalmii 8:5). – GC, p. 511
Din veacurile veşnice, planul lui Dumnezeu a fost ca fiecare fiinţă creată, de la serafimul cel plin de strălucire până la om, să fie un templu în care să locuiască Creatorul. – DA, p. 161
Toate fiinţele create trăiesc prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. Ele sunt recipiente dependente de Dumnezeu în ce priveşte viaţa. De la serafimul cel măreţ până la cea mai umilă fiinţă însufleţită, toate sunt întreţinute de Sursa vieţii. – DA, p. 785
Când Dumnezeu a creat aceste fiinţe [angelice], pentru a sta în faţa tronului Său, ele erau frumoase şi pline de slavă. Farmecul şi sfinţenia lor erau deopotrivă cu poziţia lor. Ele au fost înzestrate cu înţelepciune de la Dumnezeu şi îmbrăcate cu armura cerului. – ST, 14 aprilie 1898
Crearea lui Lucifer
Dumnezeu l-a făcut [pe Lucifer] bun şi frumos, cât s-a putut de asemănător cu Sine. – RH, 24 septembrie 1901
Dumnezeu l-a făcut [pe Lucifer] nobil şi l-a înzestrat cu multe calităţi. I-a oferit o poziţie înaltă, plină de responsabilitate. El nu i-a cerut nimic care să fie iraţional. El trebuia să administreze ceea ce i-a fost încredinţat de Dumnezeu, într-un spirit de smerenie şi devoţiune, să caute să promoveze slava lui Dumnezeu, care îi dăduse şi lui slavă, frumuseţe şi farmec. – SSW, 1 martie 1893
Deşi Dumnezeu l-a creat pe Lucifer nobil şi frumos şi i-a acordat multă onoare în cadrul oştirii cereşti, totuşi el nu a fost aşezat în afara posibilităţii de a face răul. A stat în puterea lui Satana dacă avea să facă astfel, să pervertească aceste daruri. – 4SP, p. 317
Poziţia înaltă a lui Lucifer
În ceruri, Lucifer a fost, înainte de răzvrătirea sa, un înger măreţ şi înălţat, în ce priveşte onoarea, aproape de Fiul cel scump al lui Dumnezeu. Chipul lui, ca şi al celorlalţi îngeri, era blând şi exprima bucurie. Fruntea lui era mare şi lată, arătând un intelect puternic. Forma lui era desăvârşită, statura lui, nobilă şi maiestuoasă. O lumină specială îi lumina înfăţişarea şi strălucea împrejurul lui cu mai multă strălucire şi mai frumos decât în jurul celorlalţi îngeri, totuşi Hristos, Fiul cel scump al lui Dumnezeu, avea întâietatea asupra întregii oştiri îngereşti. El era una cu Tatăl înainte ca îngerii să fie creaţi. – SR, p. 13
Lucifer a fost un heruvim ocrotitor, cel mai înălţat dintre fiinţele cereşti create. El stătea cel mai aproape de tronul lui Dumnezeu şi era cel mai strâns legat şi identificat cu administrarea guvernării lui Dumnezeu; era cel mai înzestrat cu slava maiestăţii şi puterii Sale. – DT, 28 aprilie 1890
Domnul Însuşi i-a dat lui Satana slavă şi înţelepciune şi a făcut din el heruvimul ocrotitor, bun, nobil şi nespus de plăcut. – ST, 18 septembrie 1893
Printre locuitorii cerului, Satana, asemenea lui Hristos, a fost la un moment dat cel mai onorat de Dumnezeu şi cel mai înalt în putere şi slavă. – ST, 1902
Lucifer, „luceafărul dimineţii“, întrecând în slavă pe toţi îngerii care înconjurau tronul, (…) [era] unit cu cele mai strânse legături cu Fiul lui Dumnezeu. – DA, p. 435
Lucifer, „luceafărul dimineţii“, era primul între heruvimii ocrotitori, sfânt şi neîntinat. El stătea în prezenţa marelui Creator şi razele continue ale slavei, care învăluiau pe eternul Dumnezeu, se odihneau asupra lui. – PP, p. 35
El [Lucifer] a fost cel mai înălţat dintre toate fiinţele create, cel dintâi în a descoperi planurile lui Dumnezeu înaintea universului. – DA, p. 758
Înainte de apariţia răului
Pacea şi bucuria, în desăvârşită supunere faţă de voinţa Cerului, domneau pretutindeni în oştirea îngerilor. Dragostea pentru Dumnezeu era absolută, iubirea unora pentru ceilalţi, neîmpărţită. Aceasta era starea care a existat timp de veacuri înainte de apariţia păcatului. – 4SP, p. 316, 317
El [Lucifer] avea o cunoştinţă de o inestimabilă valoare a bogăţiilor veşnice, pe care omul nu o poseda. El a experimentat mulţumirea, pacea, fericirea şi bucuria desăvârşită, curată, a locuinţei cereşti. El a avut parte, înainte de răzvrătirea sa, de satisfacţia deplinei aprobări din partea lui Dumnezeu. El preţuise pe deplin slava care Îl învăluia pe Tatăl şi era conştient că nu există limită pentru puterea Lui. – ST, 4 august 1887
A fost un timp când (…) era bucuria lui [a lui Satana] de a aduce la îndeplinire poruncile divine. Inima lui era plină de dragoste şi bucuria de a-L sluji pe Creatorul Său. – ST, 18 septembrie 1893
Satana era un înger frumos, înălţat, şi ar fi rămas astfel pentru totdeauna dacă nu s-ar fi îndepărtat de Dumnezeu. – ST, 21 decembrie 1891