Rugăciunea zilnică

Rugăciunea este la fel de esenţială ca hrana zilnică. – Dacă dorim să ne dezvoltăm un caracter pe care Dumnezeu poate să-l accepte, trebuie să ne formăm obiceiuri corecte în viaţa religioasă. Rugăciunea zilnică este la fel de esenţială pentru a creşte în har şi chiar pentru viaţa spirituală însăşi, precum este hrana trecătoare pentru bunăstarea fizică. Trebuie să ne obişnuim să ne înălţăm ade­sea gândurile spre Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea rătăceşte, trebuie să o aducem înapoi. Prin efort perseverent, în cele din urmă, ne vom obişnui să facem lucrul acesta cu uşurinţă. Despărţiţi de Hristos, nu putem să fim în siguranţă nicio clipă. Noi putem să avem prezenţa Sa, care să ne însoţească la fiecare pas, numai prin respectarea condiţiilor pe care le-a pus El Însuşi. – Solii pentru tineret, p. 114, 115.

Nevoia de rugăciune zilnică. – Toţi aceia care vin la Hristos astăzi trebuie să îşi aducă aminte că meritele Sale sunt asemenea miresmei de tămâie care se împleteşte cu rugăciunile celor care se pocăiesc de păcatele lor şi primesc iertare, milă şi har. Nevoia noastră de a beneficia de mijlocirea Domnului Hristos este continuă. Inima umilă trebuie să înalţe în fiecare zi, dimineaţa şi seara, rugăciuni care vor primi ca răspuns har, pace şi bucurie. „Prin El, să aducem întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu, jertfe ca acestea Îi plac”. – Comentariul Biblic AZŞ, vol. 6, p. 1078.

Începeţi ziua cu rugăciune. – Noi avem privilegiul de a ne deschide inima şi de a lăsa lumina prezenţei lui Hristos să intre în ea. Fratele meu, sora mea, staţi în faţa luminii! Veniţi în prezenţa reală şi personală a lui Hristos, ca să puteţi exercita o influenţă înălţătoare şi înviorătoare. Credinţa voastră să fie puternică, statornică şi curată! Recunoştinţa faţă de Dumnezeu să umple inima voastră! Când vă treziţi dimineaţa, îngenuncheaţi pe marginea patului şi cereţi-I lui Dumnezeu să vă dea puterea necesară, pentru a îndeplini datoriile zilei şi pentru a înfrunta ispitele ei. Cereţi-I să vă ajute să aduceţi frumuseţea caracterului lui Hristos în lucrarea voastră. Cereţi-I să vă ajute să rostiţi cuvinte care le vor inspira speranţă şi curaj celor din jurul vostru şi vă vor aduce mai aproape de Mântuitorul. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 199.

În fiecare dimineaţă, luaţi-vă timp pentru a începe lucrul vostru cu rugăciune. Nu consideraţi că acesta este un timp pierdut, pentru că este un timp care va dăinui în veacurile veşnice. Prin mijlocul acesta, succesul şi biruinţa spirituală vor fi aduse în viaţa practică. Maşinile din tipografie vor răspunde la atingerea mâinii Domnului. Atunci, cu siguranţă, binecuvântarea lui Dumnezeu poate fi cerută, iar lucrul poate să fie săvârşit bine numai dacă începutul este bun. Înainte ca Domnul să poată folosi cu succes un lucrător, mâinile lui trebuie să fie întărite şi inima lui trebuie să fie curăţită. – Mărturii, vol. 7, p. 194.

Fraţi şi surori, bătrâni şi tineri, când aveţi o oră liberă, deschideţi Biblia şi îmbogăţiţi-vă mintea cu adevărurile ei preţioase. Când sunteţi angajaţi în lucru, păziţi-vă mintea, păstraţi-vă gândurile îndreptate spre Dumnezeu, vorbiţi mai puţin şi meditaţi mai mult. Aduceţi-vă aminte că: „în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit”. Cuvintele voastre să fie alese, acest fapt va închide uşa în faţa vrăjmaşului sufletelor. Faceţi ca ziua voastră să înceapă cu rugăciune. Lucraţi ca în prezenţa lui Dumnezeu. Îngerii Lui se află întotdeauna alături de voi, înregistrând cuvintele, comportamentul şi felul în care este făcută lucrarea voastră. Dacă vă îndepărtaţi de sfatul cel bun, alegând să vă asociaţi cu cei pe care aveţi motiv să-i bănuiţi că nu sunt înclinaţi spre cele religioase, cu toate că ei mărturisesc a fi creştini, curând veţi deveni asemenea lor. Voi vă aşezaţi în calea ispitei, pe terenul de luptă al lui Satana, iar dacă nu sunteţi păziţi continuu, veţi fi biruiţi de amăgirile lui. – Mărturii, vol. 4, p. 588, 589.

Cereţi zilnic de la Domnul sfat şi călăuzire. Depindeţi de Dumnezeu pentru lumină şi călăuzire. Rugaţi-vă pentru acest sfat şi această lumină, până când le obţineţi. Nu este de folos să cereţi ceva, iar apoi să uitaţi ce aţi cerut în rugăciune. Mintea să rămână la rugăciunea pe care aţi înălţat-o. Puteţi face acest lucru în timp ce lucraţi cu mâinile. Puteţi spune: Doamne, eu cred; eu cred cu toată inima mea. Fă ca puterea Duhului Sfânt să vină asupra mea! – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 531.

Când Îl urmaţi pe Hristos, privindu-L ca fiind Autorul şi Desăvârşitorul credinţei voastre, veţi simţi că lucraţi sub ocrotirea Lui, că sunteţi influenţaţi de prezenţa Lui şi că El vă cunoaşte motivele. La fiecare pas, veţi întreba: Îi va plăcea lui Isus lucrul acesta? Îl va slăvi el pe Dumnezeu? Rugăciunile voastre să se înalţe spre Dumnezeu dimineaţa şi seara pentru binecuvântarea şi călăuzirea Sa. Rugăciunea adevărată se prinde de Cel Atotputernic şi vă dă biruinţa. Pe genunchi, creştinul obţine putere spre a rezista ispitei. – Mărturii, vol. 4, p. 615, 616.

Dedicaţi un anumit timp în fiecare zi pentru rugăciune. – Aceia care îmbracă toată armătura lui Dumnezeu şi consacră zilnic un timp pentru meditaţie, rugăciune şi studiul Scripturilor, vor fi puşi în legătură cu Cerul şi vor avea o influenţă mântuitoare şi transformatoare asupra celor din jurul lor. Ei vor avea gânduri mari, aspiraţii nobile, o înţelegere clară a adevărului şi datoriei faţă de Dumnezeu. Ei vor avea o dorinţă arzătoare după curăţie, lumină şi iubire, precum şi după toate darurile naşterii din nou. Rugăciunile lor stăruitoare vor trece dincolo de perdeaua dinăuntru. Aceşti oameni vor avea o îndrăzneală sfinţitoare de a veni în prezenţa Celui infinit. Ei vor simţi că lumina şi slava cerului sunt pentru ei, că vor ajunge să fie curăţiţi, înălţaţi şi înnobilaţi prin această legătură apropiată cu Dumnezeu. Acesta este privilegiul adevăraţilor creştini.

Meditaţia abstractă nu este suficientă, acţiunea grăbită nu ajun­ge.

Ambele sunt esenţiale pentru formarea caracterului creştin. Pute­rea obţinută în rugăciunea stăruitoare şi tainică ne pregăteşte să rezistăm atracţiilor amăgitoare ale societăţii. Totuşi noi nu trebuie să ne izolăm de lume, deoarece experienţa noastră creştină trebuie să fie lumina lumii. Societatea necredincioşilor nu ne va face niciun rău dacă ne amestecăm printre ei cu scopul de a-i lega de Dumnezeu şi dacă suntem destul de puternici din punct de vedere spiritual pentru a ne împotrivi influenţelor lor. – Mărturii, vol. 5, p. 112, 113.

Rezultatele rugăciunii zilnice. – Cel care se îndreaptă în fiecare zi spre Dumnezeu, prin rugăciuni stăruitoare şi serioase, pentru a primi ajutor, sprijin şi putere de la El, va avea aspiraţii nobile, o înţe­legere limpede a adevărului şi a responsabilităţii personale, obiective înalte de acţiune şi o continuă foame şi sete după neprihănire. Prin menţinerea unei legături permanente cu Dumnezeu, vom deveni capabili să le transmitem şi celor cu care venim în contact, lumina, pacea, liniştea şi simţământul de siguranţă care domnesc în inima noastră. Puterea dobândită în rugăciunea adresată lui Dumnezeu, unită cu efortul perseverent de educare a minţii, în ce priveşte sensibilitatea, atenţia şi grija faţă de nevoile altora, îl pregăteşte pe om pentru îndatoririle zilnice şi menţine o stare de pace a spiritului, care rămâne aceeaşi, indiferent de circumstanţe.

Dacă ne apropiem de Dumnezeu, El va pune cuvintele Sale pe buzele noastre, ca să vorbim pentru El şi să lăudăm numele Lui. El ne va învăţa melodia cântecului îngeresc pentru a-I mulţumi Tatălui nostru ceresc. Lumina şi dragostea Mântuitorului care locuieşte în inima noastră se vor dezvălui în fiecare faptă a vieţii. Dificultăţile şi tulburările trecătoare nu pot afecta nicio viaţă trăită prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 85.

Rugăciunea este necesară zilnic, spre a-i rezista lui Satana. Sfin­ţirea nu este o lucrare de o clipă, de o oră sau de o zi. Este o continuă creştere în har. Noi nu ştim astăzi cât de aprigă va fi lupta mâine. Satana trăieşte şi este activ şi, în fiecare zi, noi trebuie să strigăm cu stăruinţă după ajutor la Dumnezeu şi după tărie pentru a putea să ne împotrivim lui. Atâta timp cât stăpâneşte Satana, trebuie să ne supunem eul. Avem de întâmpinat obstacole şi nu există loc pentru zăbavă şi punct în care să putem ajunge şi să spunem că am atins ţinta. – Mărturii, vol. 1, p. 340.

Rugăciunea zilnică va conţine atât nevoile spirituale, cât şi pe cele fizice. – Rugăciunea pentru pâinea cea de toate zilele nu se referă doar la hrana pentru susţinerea trupului, ci şi la hrana spirituală, care împlineşte nevoile sufletului în vederea vieţii veşnice. Domnul Isus ne îndeamnă: „Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică” (Ioan 6,27). El spune: „Eu sunt Pâinea vie, care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6,51). Mântuitorul nostru este Pâinea vieţii şi, când contemplăm iubirea Lui şi o primim în suflet, ne hrănim cu Pâinea care S-a coborât din cer.

Noi Îl primim pe Hristos prin intermediul Cuvântului Său, iar Duhul Sfânt ne este dat pentru a ne ajuta să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a sădi adevărurile Lui în inima noastră. În fie­care zi, trebuie să ne rugăm ca, atunci când citim Cuvântul Său, Dumnezeu să trimită Duhul Sfânt, ca să ne descopere acele adevăruri care vor întări sufletul nostru pentru a face faţă nevoilor zilei.

Prin faptul că ne învaţă să cerem în fiecare zi binecuvântările ne­cesare atât în domeniul material, trecător, cât şi în cel spiritual, Dumnezeu intenţionează să ne facă un bine. Dumnezeu doreşte să conştientizăm dependenţa noastră de grija Sa neîncetată, deoarece Se străduieşte să ne aducă într-o relaţie de comuniune permanentă cu El. Prin comuniunea cu Hristos, prin rugăciune şi prin studiul adevărurilor mari şi preţioase ale Cuvântului Său, cel flămând spiritual este hrănit, iar cel însetat este înviorat de apa Izvorului vieţii. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 112, 113.

Asemenea primilor creştini, noi trebuie să ne rugăm zilnic pentru Duhul Sfânt. – Aceia care în Ziua Cincizecimii au fost înzestraţi cu putere de sus nu au fost scutiţi mai departe de ispite şi încercări. În timp ce mărturiseau despre adevăr şi neprihănire, ei au fost asaltaţi în repetate rânduri de vrăjmaşul adevărului, care căuta să le răpească experienţa creştină. Ei erau nevoiţi să lupte cu toate puterile date lor de Dumnezeu pentru a ajunge la starea de bărbaţi şi femei în Hristos Isus. Ei se rugau zilnic pentru noi resurse de har, ca să poată ajunge mai sus şi tot mai sus pe calea spre desăvârşire. Sub lucrarea Duhului Sfânt, exercitând credinţa în Dumnezeu, chiar şi cei mai slabi învăţau să-şi dezvolte puterile ce le-au fost încredinţate şi să ajungă sfinţiţi, curaţi şi înnobilaţi. În umilinţă, ei se supuneau influenţei modelatoare a Duhului Sfânt, primeau plinătatea Dumnezeirii şi erau modelaţi, făcuţi asemenea Dumnezeirii.

Trecerea vremii nu a adus nicio schimbare în ce priveşte făgă­duinţa făcută de Hristos la despărţire, că va trimite Duhul Sfânt ca reprezentant al Său. Nu din pricina vreunei restricţii din partea lui Dumnezeu bogăţiile harului Său nu se revarsă pe pământ asupra oamenilor. Dacă împlinirea făgăduinţei nu se vede aşa cum ar putea fi văzută, acest fapt este din cauză că făgăduinţa nu este preţuită aşa cum ar trebui să fie. Dacă ar voi, ar fi cu toţii umpluţi cu Duhul Sfânt. Oriunde nevoia după Duhul Sfânt este o problemă de mai mică importanţă şi preocupare, acolo se vede secetă spirituală, întuneric spiritual, decădere şi moarte spirituală. Ori de câte ori probleme minore ocupă atenţia, lipseşte puterea divină, care este necesară pentru creşterea şi prosperitatea bisericii şi care ar aduce cu ea toate celelalte binecuvântări, deşi ea este oferită în toată infinita ei plinătate.

Deoarece acesta este mijlocul prin care trebuie să primim putere, de ce nu flămânzim şi nu însetăm după darul Duhului? De ce nu vorbim despre el, de ce nu ne rugăm pentru el şi nu predicăm despre el? Domnul este mult mai binevoitor să dea Duhul Sfânt celor care Îi slujesc, decât sunt părinţii să dea daruri bune copiilor lor. Pentru botezul zilnic cu Duhul Sfânt, fiecare lucrător ar trebui să înalţe rugăciunile lui către Dumnezeu. Grupuri de lucrători creştini ar trebui să se adune pentru a cere un ajutor deosebit, înţelepciune cerească, ca să ştie cum să plănuiască şi cum să aducă la îndeplinire aceste planuri cu înţelepciune. În mod deosebit, ei ar trebui să se roage ca Dumnezeu să-i boteze pe aleşii Săi trimişi în câmpurile misionare cu o bogată măsură a Duhului Său. Prezenţa Duhului Sfânt în lucrătorii lui Dumnezeu va da vestirii adevărului o putere pe care nici toată puterea sau slava lumii n-o pot da. – Istoria faptelor apostolilor, p. 49-51.

Rugaţi-vă pentru har în vederea împlinirii nevoilor fiecărei zile. – Adevărul lui Dumnezeu primit în inimă este în stare să te facă înţe­lept pentru mântuire. Dacă vei crede în el şi i te vei supune, vei primi har suficient pentru îndatoririle şi încercările de azi. Nu ai nevoie de har pentru mâine. Ar trebui să simţi că ai de-a face numai cu ziua de astăzi. Obţine biruinţa astăzi, învinge eul astăzi, veghează şi roagă-te pentru astăzi, primeşte biruinţe în Dumnezeu pentru astăzi. Împrejurările şi locurile înconjurătoare, schimbările care au loc zilnic în jurul nostru şi Cuvântul lui Dumnezeu care deosebeşte şi verifică toate lucrurile, toate acestea sunt suficiente pentru a ne învăţa care ne este datoria şi ce anume ar trebui să facem în fiecare zi. În loc să îngădui ca mintea şi gândurile să îţi alunece pe un făgaş din care nu vei avea nimic de câştigat, ar trebui să studiezi zilnic Scripturile şi să îndeplineşti acele datorii ale vieţii de zi cu zi, care pot fi plictisitoare acum pentru tine, dar pe care cineva tot trebuie să le facă. – Mărturii, vol. 3, p. 333.

Rugaţi-vă zilnic pentru înţelegerea Bibliei! – Aceia care mărtu­risesc a crede în Isus ar trebui să se îndrepte mereu spre lumină. Ei ar trebui să se roage zilnic pentru ca lumina Duhului Sfânt să stră­lucească asupra paginilor cărţii sfinte, aşa încât să fie făcuţi în stare să înţeleagă lucrurile Duhului lui Dumnezeu. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 188, 189.

Rugaţi-vă zilnic pentru binecuvântarea pe care o aduce Sabatul. – Toţi aceia care consideră că Sabatul este un semn între ei şi Dumnezeu, arătând că El este Dumnezeul care-i sfinţeşte, vor reprezenta principiile guvernării Sale. Ei vor aduce legile Împărăţiei Sale în viaţa lor zilnică. În fiecare zi, rugăciunea lor va fi ca sfinţirea Sabatului să rămână asupra lor. În fiecare zi, ei vor avea tovărăşia lui Hristos şi vor da pe faţă desăvârşirea caracterului Său. În fiecare zi, lumina lor va străluci în faţa altora în fapte bune. – Mărturii, vol. 6, p. 353.

Rugăciunea zilnică a unui părinte. – Faceţi ca munca voastră să fie plăcută prin cântece de laudă. Dacă doriţi să aveţi un raport curat în cărţile cerului, nu fiţi niciodată iritaţi şi aspri. Rugăciunea voastră zilnică să fie: „Doamne, învaţă-mă să fac tot ce pot mai bine. Învaţă-mă cum să fac o lucrare mai bună. Dă-mi putere şi voioşie”… Aduceţi-L pe Hristos în tot ce faceţi. Atunci, viaţa voastră va fi umplută de strălucire şi recunoştinţă… Să facem tot ce putem mai bine, înaintând cu voioşie în slujba Domnului, cu inima plină de bucuria Sa. – Îndrumarea copilului, p. 148.

Tinerii să se roage zilnic pentru înţelepciune şi har. – Domnul Hristos a suportat fără să murmure încercările şi lipsurile de care se plâng aşa de mulţi tineri. Disciplina aceasta este tocmai experienţa de care tinerii au nevoie, care va da fermitate caracterului lor şi îi va face să fie asemenea lui Hristos, puternici spiritual spre a se împotrivi ispitei. Dacă se vor despărţi de influenţa acelora care vor să-i ducă în rătăcire şi să corupă moralitatea lor, ei nu vor fi biruiţi de amăgirile lui Satana. Prin rugăciuni zilnice către Dumnezeu, ei vor primi de la El har şi înţelepciune pentru a suporta conflictele şi realităţile dure ale vieţii şi vor ieşi biruitori din acestea. Seninătatea şi liniştea minţii pot fi menţinute doar prin veghere şi rugăciune. Viaţa Domnului Hristos a fost un exemplu de energie perseverentă, căreia nu i s-a îngăduit să fie diminuată de reproşuri, ridiculizări, lipsuri sau greutăţi.

Aşa trebuie să fie şi viaţa tinerilor. Dacă încercările prin care trec se măresc, ei pot să ştie că Dumnezeu pune la încercare credincioşia lor. Exact în măsura în care îşi vor păstra integritatea caracterului când sunt cuprinşi de descurajare, vor creşte şi tăria sufletească, statornicia şi puterea de a răbda, iar ei vor ajunge să aibă un spirit pu­ternic. – Solii pentru tineret, p. 80.

Nevoia educatorului de a se ruga zilnic. – Fiecare educator trebuie să primească zilnic învăţături de la Hristos şi să lucreze fără încetare sub călăuzirea Sa. Dacă nu petrece mult timp cu Dumnezeu în rugăciune, îi va fi imposibil să înţeleagă corect sau să-şi împlinească lucrarea. Educatorul poate spera să-şi facă lucrarea înţelept şi bine, numai prin ajutorul divin, împletit cu un efort sârguincios şi renunţare la sine.

Dacă nu înţelege nevoia de rugăciune şi nu-şi smereşte inima înaintea lui Dumnezeu, educatorul va pierde însăşi esenţa educaţiei. El trebuie să ştie cum să se roage şi ce limbaj să folosească în rugăciune. „Eu sunt Viţa”, spunea Isus, „voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5). Educatorul trebuie să lase ca roada credinţei să se manifeste în rugăciunile lui. El trebuie să înveţe cum să vină la Domnul şi să pledeze până când primeşte asigurarea că cererile lui sunt auzite. – Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 321.

În timpurile Vechiului Testament, izraeliţii se rugau zilnic. – Când preoţii intrau în locul sfânt dimineaţa şi seara, la timpul când se aducea tămâia pe altar, jertfa zilnică era gata să fie adusă pe altarul din curtea de afară. Acesta era un timp de mare însemnătate pentru închinătorii care se adunau la tabernacol. Înainte de a intra în prezenţa lui Dumnezeu prin slujirea preotului, ei trebuiau să-şi ia timp să-şi cerceteze stăruitor inima şi să-şi mărturisească păcatele. Ei se uneau în rugăciune tăcută, cu feţele îndreptate spre sfântul locaş. În felul acesta, cererile lor se înălţau odată cu norul de tămâie, în timp ce credinţa se prindea puternic de meritele Mântuitorului făgăduit, simbolizat prin jertfa de ispăşire. Orele rânduite pentru jertfele de dimineaţa şi seara erau socotite ca sfinte şi au ajuns să fie privite de toată naţiunea iudaică asemenea unui timp hotărât pentru închinare. Mai târziu, când iudeii au fost împrăştiaţi ca nişte captivi în ţări îndepărtate, la orele rânduite, ei încă îşi întorceau feţele spre Ierusalim şi îşi înălţau rugăciunile către Dumnezeul lui Israel. În practica aceasta, creştinii au un exemplu pentru rugăciunea de dimineaţa şi seara. Deşi condamnă un simplu şir de ceremonii, lipsite de spiritul închinării, Dumnezeu priveşte cu multă plăcere asupra acelora care-L iubesc şi care se pleacă dimineaţa şi seara în rugăciune, pentru a căuta iertare pentru păcatele făptuite şi pentru a-I prezenta cererile lor pentru binecuvântările necesare. – Patriarhi şi profeţi, p. 353, 354.

Rugăciunea zilnică cultivă experienţa noastră religioasă. – Religia trebuie să înceapă cu golirea şi curăţirea inimii şi trebuie să fie cultivată prin rugăciunea zilnică – Mărturii, vol. 4, p. 535.

O viaţă de rugăciune zilnică necesită un efort serios. – O viaţă de rugăciune şi laudă zilnică la adresa lui Dumnezeu, o viaţă care revarsă lumină asupra căii altora nu poate să fie menţinută fără eforturi serioase. Totuşi astfel de eforturi vor da roade preţioase, fiind o binecuvântare nu numai pentru primitor, ci şi pentru cel care dăruieşte. Spiritul unei munci neegoiste în favoarea altora dă ca­rac­te­rului o profunzime, stabilitate şi frumuseţe asemenea caracterului Domnului Hristos, aducând pace şi fericire celui ce îl deţine. Aspi­raţiile sunt înălţate. Nu există loc pentru trândăvie sau egoism. Cei care exercită harul creştin vor creşte. Ei vor avea tendoane şi muşchi spirituali şi vor fi puternici spre a lucra pentru Dumnezeu. Ei vor avea o înţelegere spirituală clară, o credinţă fermă, crescândă şi o putere biruitoare în rugăciune. Cei care veghează asupra sufletelor, care se consacră în totul mântuirii celor greşiţi, lucrează în modul cel mai sigur pentru propria mântuire. – Mărturii, vol. 5, p. 607.

Îngerii notează rugăciunea de dimineaţă. – Voi aveţi o influenţă asupra minţii şi caracterului altora fie spre bine, fie spre rău. Influenţa pe care o exercitaţi este scrisă în cărţile cerului. Un înger vă însoţeşte şi notează cuvintele şi faptele voastre. Când vă treziţi dimineaţa, simţiţi neajutorarea voastră şi nevoia de a primi putere de la Dumnezeu? Îi aduceţi voi la cunoştinţă Tatălui ceresc nevoile voastre, cu umilinţă şi din toată inima? Dacă faceţi aşa, îngerii consemnează rugăciunile voastre, iar dacă aceste rugăciuni nu au ieşit de pe buze prefăcute, când vă aflaţi în pericolul de a face un rău, fără să vă daţi seama, şi de a exercita o influenţă care îi va determina pe alţii să greşească, îngerul vostru păzitor va fi lângă voi, sugerându-vă o cale mai bună, alegând cuvintele pentru voi şi influenţând faptele voastre.

Dacă nu vă simţiţi în niciun pericol şi dacă nu înălţaţi nicio rugăciune pentru ajutorul şi puterea de a vă împotrivi ispitelor, cu siguranţă vă veţi rătăci. Faptul ca aţi neglijat datoria va fi consemnat în cartea lui Dumnezeu în ceruri şi veţi fi găsiţi cu lipsuri în ziua încercării. – Mărturii, vol. 3, p. 363, 364.

Practica rugăciunii zilnice nu trebuie să se desfăşoare la întâmplare. – Închinarea în familie să nu fie condusă de circumstanţe. Nu trebuie să vă rugaţi ocazional şi să neglijaţi rugăciunea când aveţi o zi de muncă încărcată. Dacă procedaţi aşa, îi determinaţi pe copiii voştri să considere că rugăciunea nu are nicio importanţă deosebită. Rugăciunea înseamnă foarte mult pentru copiii lui Dumnezeu, iar jertfele de mulţumire ar trebui să se înalţe spre Dumnezeu dimineaţa şi seara. Psalmistul spune: „Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!”

Taţi şi mame, oricât de presante ar fi treburile voastre, nu uitaţi să vă adunaţi familia în jurul altarului lui Dumnezeu. Cereţi paza îngerilor sfinţi în căminul vostru. Amintiţi-vă că iubiţii voştri copii sunt expuşi ispitelor.

În eforturile noastre de a asigura confortul şi fericirea oaspeţilor, nu trebuie să uităm de obligaţiile pe care le avem faţă de Dumnezeu. Ora de rugăciune nu trebuie să fie neglijată pentru niciun motiv. Nu vorbiţi şi nu vă amuzaţi până când ajungeţi să fiţi prea obosiţi spre a vă bucura de ora de rugăciune. A face acest lucru înseamnă a-I oferi lui Dumnezeu o jertfă schilodită. Seara, devreme, când ne rugăm fără grabă şi inteligent, ar trebui să prezentăm cererile noastre şi să înălţăm vocile noastre în laude pline de fericire şi recunoştinţă la adresa lui Dumnezeu.

Toţi cei care îi vizitează pe creştini să înţeleagă faptul că ora de rugăciune este cea mai preţioasă, cea mai sfântă şi cea mai fericită oră din zi. Aceste ocazii de rugăciune exercită o influenţă înălţătoare asupra tuturor celor care participă la ele. Ele aduc o pace şi o odihnă binemeritată sufletului. – Îndrumarea copilului, p. 520, 521.

Rugăciunea zilnică se înalţă la Dumnezeu ca o mireasmă plă­cută. – Viaţa lui Avraam, prietenul lui Dumnezeu, a fost o viaţă de rugăciune. Oriunde îşi aşeza cortul, aproape de el era construit şi un altar pe care se aduceau jertfele de dimineaţa şi de seara. Când îşi muta cortul, altarul rămânea. Iar canaanitul nomad, când ajungea la altarul acela, ştia cine fusese acolo. După ce îşi întindea cortul, repara altarul şi se închina Dumnezeului celui viu.

Tot la fel, căminele creştinilor ar trebui să fie nişte lumini în lume. Din ele, dimineaţa şi seara ar trebui să se înalţe rugăciuni spre Dumnezeu ca o mireasmă plăcută. Îndurările şi binecuvântările Lui vor coborî asupra celor plecaţi în rugăciune, ca roua de dimineaţă. 

Taţilor şi mamelor, în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, adu­naţi-vă copiii în jurul vostru şi, în cerere umilă, înălţaţi-vă inima la Dumnezeu după ajutor. Cei scumpi ai voştri sunt expuşi ispitei. Hărţuieli zilnice tulbură calea celor tineri şi a celor bătrâni. Aceia care doresc să ducă o viaţă plină de răbdare, iubire şi voie bună trebuie să se roage. Numai primind ajutor neîntrerupt de la Dumnezeu, putem obţine biruinţă asupra eului.

În fiecare dimineaţă, voi şi copiii voştri, consacraţi-vă lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Nu faceţi socoteli pentru luni şi ani; acestea nu sunt ale voastre. Vouă vi se dă o zi scurtă. Lucraţi în cursul orelor ei pentru Domnul, ca şi cum aceasta ar fi ultima voastră zi pe pământ. Puneţi toate planurile voastre în faţa lui Dumnezeu, pentru a fi aduse la îndeplinire sau părăsite, aşa cum va arăta providenţa Lui. Primiţi planurile Lui în locul planurilor voastre, chiar dacă primirea lor cere părăsirea celor mai dragi proiecte ale voastre. În felul acesta, viaţa va fi modelată tot mai mult după exemplul divin şi „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4,7). – Mărturii, vol. 7, p. 44.

Pentru ce să vă rugaţi zilnic. – Trebuie să privim fiecare îndatorire ca fiind sfântă, oricât de umilă ar fi, pentru că ea este o parte din slujirea adusă lui Dumnezeu. Rugăciunea noastră zilnică ar trebui să fie: „Doamne, ajută-mă să fac tot ce pot mai bine! Învaţă-mă cum să fac o lucrare mai bună. Dă-mi energie şi voioşie! Ajută-mă să aduc în slujirea mea spiritul iubitor cu care a slujit Mântuitorul”. – Divina vindecare, p. 474.

Consacră-te lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă; aceasta să fie prima activitate a ta. Roagă-te astfel: „O, Doamne, primeşte-mă să fiu cu totul al Tău! Aşez toate planurile mele la picioarele Tale. Foloseşte-mă astăzi în serviciul Tău. Rămâi cu mine şi tot ce fac eu să fie făcut prin puterea Ta”. Această lucrare trebuie să fie îndeplinită zilnic. În fiecare dimineaţă, consacră-te lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Pune toate planurile tale la dispoziţia Lui, pentru a fi aduse la îndeplinire sau abandonate, după cum va hotărî El în providenţa Sa. În acest fel, zi de zi, ai posibilitatea de a-ţi încredinţa viaţa în mâinile lui Dumnezeu şi astfel, viaţa ta va fi modelată, ajungând să fie tot mai asemănătoare cu viaţa Domnului Hristos. – Calea către Hristos, p. 70.