Cei mai mulți dintre noi am auzit această istorie de atât de multe ori, încât am încetat să o mai ascultăm cu adevărat. Gândește-te la ultimul nou-născut pe care l-ai văzut. Ai unul în casă sau are un prieten de-al tău? Este vreunul în biserica ta? Ai ținut vreodată în brațe un copil atât de mic? Dacă nu, fă-o când vei avea ocazia. Strânge cu grijă micuța făptură la piept și privește atent chipul zâmbitor și încrezător, mânuțele care se mișcă și piciorușele dolofane. Lasă-l să-ți prindă degetul și minunează-te de puterea strânsorii lui.
Acum gândește-te la un râu pe lângă care ai trecut. Probabil există unul în orașul tău sau în apropiere. Poate ai mers cu barca pe el. Încearcă — numai încearcă — să-ți imaginezi că iei papură sau trestii, împletești un coș de mărimea unui pătuț portabil ori a unui scaun auto pentru bebeluși și îl căptușești cu smoală. Ai grijă: nu trebuie să intre deloc apă! În imaginație, înfășoară copilul în pături, acoperă coșul ca să nu poată ajunge crocodilii la el, coboară pe malul râului, pune coșul pe apă și dă-i drumul.
Să-i dai drumul?! Da. Ia-ți mâinile de pe coș și privește cum îl poartă curentul.
Dacă bebelușul la care te gândești nu este al tău, începi să înțelegi fiorii de groază care trebuie să fi străbătut-o pe Iochebed. Dacă este copilul tău, poți măcar să-ți imaginezi că ai face așa ceva? Un singur lucru te-ar putea determina: o amenințare și mai cumplită. Un faraon care vrea să-ți ucidă copilul. Trei luni lungi în care încerci cu disperare să-l ții ascuns și liniștit. Dar acum încep să-i iasă dinții și devine imposibil...
Așa că mergi la râu, îi dai drumul copilului tău, te întorci și pleci. Tot ce poți face este să-ți lași fetița ascunsă între trestii, privind ce se va întâmpla.
Cârmaci peste ape necunoscute, uneori îmi este greu să mă încred în Tine. Nu pentru că Tu nu ai fi vrednic de încredere, ci pentru că ajungem uneori în situații înspăimântătoare, iar lucrurile nu se încheie întotdeauna așa cum ne-am dori. Multe familii și-au pierdut băiețeii sub domnia acelui faraon, iar Iochebed nu știa dacă în cazul ei avea să fie altfel. Într-un sens, tot și-a pierdut fiul, doar că l-a pierdut câțiva ani mai târziu. Învață-mă să dau drumul și să mă încred în Tine chiar și în împrejurări înfricoșătoare, știind că Tu ai întotdeauna un plan și că eu rămân mereu copilul Tău, chiar și atunci când tremur. Amin.