23 octombrie 1844. Cu siguranță, al doilea cel mai cenușiu răsărit din istorie, după acel Sabat întunecat din anul 31 d.Hr., când Mesia lui Dumnezeu zăcea mort.
La ferma lui Hiram Edson, credincioșii care se încurajaseră unii pe alții pe parcursul întregii zile precedente, repetând făgăduințele Bibliei, erau aproape disperați. Plângând și palizi la față, se întrebau unii pe alții: „Unde am greșit? Mai vine El vreodată? Este Biblia falsă?” Mai fuseseră stabilite și alte date, dar niciuna nu fusese însoțită de certitudinea pe care o avusese aceasta. Cum putuseră să greșească atât de mult?
Edson le-a amintit că Dumnezeu trimisese întotdeauna ajutor și lumină atunci când avuseseră nevoie și că avea să facă din nou același lucru. Mulți au plecat acasă, dar câțiva au rămas și s-au dus în hambar pentru a se ruga în liniște. În timp ce se întorceau prin lanul de porumb deja recoltat, Hiram Edson a ridicat brusc privirea și s-a oprit.
Prietenii lui nu au observat decât după ce au ajuns la marginea ogorului. Atunci s-au uitat în urmă și l-au văzut privind fix spre cer. Unul dintre ei a strigat: „Ce se întâmplă? Ești bine?”
„El răspunde rugăciunii noastre din această dimineață”, a răspuns Edson. Le-a povestit că simțise ceva asemenea unei mâini așezate pe umăr, care îl oprise. Când și-a ridicat privirea, L-a văzut pe Isus părăsind Locul Sfânt și intrând în Locul Preasfânt pentru a curăți sanctuarul. Fusese corectă data, dar greșită înțelegerea lor?
Câțiva dintre ei au început să studieze așa cum nu mai studiaseră niciodată. Când au considerat că înțeleseseră semnificația sanctuarului Vechiului Testament și legătura lui cu experiența prin care tocmai trecuseră, Edson a publicat un nou număr al revistei sale, „Day Dawn” — „Zorii zilei” — care răspândise până atunci vestea celei de-a doua veniri. Acum răspândea vestea unei posibile explicații pentru ceea ce se întâmplase.
Dumnezeu statornic, Tu nu-Ți pierzi curajul atunci când ni-l pierdem noi. Ne înțelegi durerea și ne mângâi, dar nu Te temi și nu ești tulburat. Nimic nu Te surprinde. Când mă voi confrunta cu propriile mele dezamăgiri mari, ajută-mă să continui să mă țin de Tine, așa cum au făcut oamenii aceștia, având încredere că vei trimite lumină și ajutor. Amin.