În primăvara anului 1845, Hiram Edson găzduia întâlniri în care se discuta noua învățătură despre sanctuarul ceresc. Atât Joseph Bates, cât și James White intenționau să participe, dar, în ultimul moment, fratele White a fost chemat să oficieze o înmormântare și nu a mai putut veni.
Când Bates a sosit la întâlnire, Edson nu știa că era pastor, dar, din politețe, l-a invitat să conducă adunarea dacă dorea.
Se întâmpla că Joseph Bates, despre care vom afla curând mai multe, acceptase de puțin timp Sabatul zilei a șaptea, însă James White nu îl acceptase încă. Când Edson i-a cerut să conducă, Bates a scos din buzunar un pliant despre Sabat și a început să citească.
Edson nu-și putea crede urechilor. În timp ce studiase sanctuarul, ajunsese chiar el la convingerea că ziua a șaptea era adevăratul Sabat, dar nu avusese impresia clară că acesta trebuia păzit în continuare. Acum, chiar în casa lui, se afla un om care citea cele mai convingătoare argumente despre acea zi sfântă și despre faptul că Dumnezeu spusese că trebuia să rămână o poruncă pentru totdeauna.
Edson abia a putut rămâne așezat până la încheierea lecturii. În clipa în care Bates a terminat, el a sărit în picioare și a strigat: „Frate Bates, aceasta este lumină și adevăr! Ziua a șaptea este Sabatul și sunt alături de tine pentru a-l păzi!”
Astfel s-a pus temelia legăturii dintre adevărul Sabatului, judecată și sanctuar. Când soții White au acceptat Sabatul, în toamna anului următor, cei trei bărbați — Bates, Edson și White — care predicaseră deja de câțiva ani primele două solii îngerești, s-au unit în proclamarea tuturor celor trei.
Nucleul a ceea ce avea să devină Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea era acum format, deși nimeni nu-și dădea încă seama.
Mână atotputernică ce lucrezi în culise, probabil că zâmbești când ne vezi alergând încoace și încolo, descoperind adevăruri pe care le-ai ascuns în Biblie cu secole înaintea noastră. Mai ai comori pe care dorești să le descopăr? Ajută-mă să continui să sap în Biblie până când le voi găsi personal. Promit să le prețuiesc mult mai mult decât orice cantitate de aur, pietre prețioase sau minereu de argint scoasă din pământ. Amin.