Noua biserică s-a dezvoltat odată cu țara, iar până în anii 1880 se organizau adunări de tabără chiar și în îndepărtata Californie. Tânăra Hetty Haskell a participat la una dintre ele în 1884 și a devenit adventistă de ziua a șaptea. A renunțat la postul de învățătoare din sistemul public și a început să lucreze pentru Biserica Adventistă ca profesoară, lucrătoare biblică și misionară.
În 1881, Conferința Generală adoptase rezoluția „ca femeile care posedă calificările necesare pentru a ocupa această poziție să poată, în mod cât se poate de potrivit, să fie puse deoparte prin hirotonire pentru lucrarea slujirii creștine” (DG 248). Încă de la începutul mișcării existaseră femei care predicau Cuvântul lui Dumnezeu, iar acum ele începeau să primească recunoaștere oficială.
Doamna White nu s-a pronunțat niciodată direct în favoarea hirotonirii femeilor, însă ea însăși primise timp de mulți ani acreditări pastorale prin votul Conferinței Michigan.
Hetty Hurd s-a numărat printre femeile cărora li s-a acordat autorizație de predicare. Era cunoscută drept o predicatoare puternică și lucra neobosit pentru Dumnezeu și cauza Sa.
Pregătirea ei inițială fusese însă aceea de profesoară. Nu toți cei care știu să facă bine un lucru — fie predicarea, fie orice altă activitate — știu și să-i învețe pe alții să-l facă. Hetty putea. Era capabilă să-i pregătească pe ceilalți, exprimându-se clar și instruindu-i eficient pentru lucrarea pe care o îndeplinea ea însăși.
Prin urmare, în 1887 a fost chemată să instruiască lucrători în Anglia. A lucrat acolo cinci ani, până în 1892. Apoi a fost chemată în Africa de Sud, unde a slujit încă cinci ani. În cele din urmă, a primit chemarea de a pregăti lucrători în Australia.
Acolo, viața ei s-a schimbat. L-a cunoscut pe S. N. Haskell, care era considerabil mai în vârstă decât ea, dar care lucra pentru Dumnezeu, asemenea ei. Prietenia s-a transformat în dragoste, iar cei doi s-au căsătorit în 1897.
După ce s-au întors în Statele Unite, s-au gândit că ar fi bine să aibă o publicație care să poată călători mai mult decât puteau ei. Astfel au început să publice revista „Bible Training School” — „Școala de pregătire biblică”.
Isuse, ai venit ca Mare Învățător și ai fost numit cel mai adesea „Rabi” sau „Învățătorule”. Îți mulțumesc pentru darul de a-i învăța bine pe alții, pe care îl oferi atâtor oameni. Arată-mi dacă mi-ai dat și mie acest dar. În orice caz, ajută-mă să fiu un elev conștiincios și dornic să învețe. Amin.