Am parcurs numeroase valori, porunci și moduri de a trăi. Totul poate deveni copleșitor. Să ne întoarcem, așadar, la prima alegere — singura alegere adevărată. Toate celelalte sunt rezultatele ei.
CAUTĂ-L PE DUMNEZEU.
Atât.
Aceasta este totul.
Și este greu!
Nu ar trebui să fie greu. În clipele acelea rare în care întrezărim, fie și numai pentru o secundă, cine este Dumnezeu cu adevărat, nu am mai alege niciodată altceva. Dar suntem oameni frânți, trăind într-o lume frântă. Ne trezim, ne rugăm, Îi cerem lui Dumnezeu să meargă cu noi, apoi plecăm și cădem în cotețul porcilor.
Dumnezeu cunoaște toate acestea. Psalmul 103:13-14 spune că, așa cum un părinte are milă de copiii lui, Dumnezeu are milă de cei ce se tem de El. El știe din ce suntem făcuți și Își amintește că suntem țărână. Ne ține de mână, ne ridică, ne scutură de praf, apoi Se întoarce și face lucrul acesta din nou.
Dar iată minunea: în timp ce Îl căutăm cu credincioșie din toată inima și din tot sufletul, simțindu-ne atât de dezamăgiți de numeroasele noastre eșecuri, ceilalți se uită la noi și Îl văd pe Dumnezeu!
Nu mă întreba cum se întâmplă, fiindcă nu știu. Dar când tu și eu, slabi și plini de greșeli, continuăm să-L căutăm, ceilalți Îl văd în noi, chiar dacă noi nu-L vedem. Zăresc numai licăriri ale Lui. Dar știu că este mai mult decât ceea ce am putea fi noi singuri. Știu.
Este ca și când simplul fapt de a-L căuta — în fiecare zi, în fiecare minut, ridicându-ne și căutând din nou când ne lăsăm distrași și cădem — face cumva ca chipul Lui să se arate pe fața noastră.
Dacă există un lucru pe care l-aș putea face și care ar determina o altă persoană să privească spre Acela de care depind, singurul care mă ține în picioare, atunci tocmai acel lucru vreau să-l fac.
Unicule Dumnezeu, Dumnezeule Sfânt, Dumnezeule Atotputernic, tot ce doresc ești Tu. Fă să tacă zgomotul celorlalte glasuri, al ispitelor, al firii păcătoase și al dorințelor egoiste. Te doresc numai pe Tine. Amin.