Până acum, în acest an, am călătorit mult în trecut, cercetând viața oamenilor Bibliei a căror încredere în Dumnezeu a devenit un izvor pentru propria noastră credință. Apoi am privit viața unor pionieri mai recenți care, studiind Biblia, au redescoperit adevăruri pierdute și neglijate. Credincioșia lor a devenit moștenirea noastră, o moștenire continuată astăzi prin viața oamenilor care încearcă să prezinte lumii aceste adevăruri. În al treilea rând, am analizat câteva valori fundamentale care ne țin împreună și ne identifică drept copii ai lui Dumnezeu.
În acest ultim trimestru vom ajunge la convingerile mai precise care ne identifică drept creștini adventiști de ziua a șaptea. Vom studia pe scurt fiecare dintre cele 28 de Puncte Fundamentale de Credință care ne unesc.
Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că aceste convingeri nu constituie un crez absolut, în sensul în care unele denominațiuni au crezuri. Pionierii noștri văzuseră cum crezuri omenești, deși aparent întemeiate pe Biblie, deveniseră linii de despărțire care au condus la corupție în biserici și chiar la persecutarea și uciderea celor care nu erau de acord.
În anul 1861, cu doi ani înainte de organizarea oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, J. N. Loughborough a făcut următoarea afirmație în publicația „Advent Review and Sabbath Herald”, actuala „Adventist Review”:
„Primul pas al apostaziei este alcătuirea unui crez care să ne spună ce trebuie să credem. Al doilea este transformarea acelui crez într-un criteriu al părtășiei. Al treilea este judecarea membrilor după acel crez. Al patrulea este denunțarea drept eretici a celor care nu cred acel crez. Iar al cincilea este începerea persecuției împotriva lor” (8 octombrie 1861).
Nu înseamnă că „adventiștii” nu credeau anumite lucruri, și încă foarte ferm. Ani la rând se întâlniseră în hambare și sufragerii, deoarece numeroase biserici le spuseseră că nu mai erau bineveniți dacă nu încetau să vorbească despre a doua venire a lui Isus și despre profețiile zilelor din urmă. Până la mijlocul anilor 1840 începuseră să păzească Sabatul zilei a șaptea.
Creator neschimbător, Ți-ai condus poporul timp de mii de ani. Înconjurat din toate părțile de necredință și credință denaturată, ai păstrat totuși câțiva oameni credincioși. Doresc să mă număr printre ei. Amin.