Îmi place mult această formulare: „Ascultarea aceasta... produce un simțământ de bunăstare.” Așa este, nu-i așa? Ai observat cât de frumos te simți la sfârșitul unei zile în care, poate cu mare greutate și luptând împotriva ispitei, ai reușit să te ții prin credință de Isus și să faci ceea ce era drept? Simțământul de bine este aproape palpabil.
Privește apoi felul în care o traducere modernă redă textul cunoscut: „Simțiți-vă acasă în iubirea Mea.” Chiar în deplină intimitate. Asemenea Martei din Betania, ne îngrijorăm din cauza mult prea multor lucruri.
Sunt suficient de bun?
Este Dumnezeu nemulțumit de mine?
M-am purtat cu iubire în situația aceea?
Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă ne-am liniști, ne-am odihni în iubirea lui Isus și ne-am purta așa cum am face-o dacă El ar fi vizibil, mergând lângă noi, ținându-ne de mână, zâmbindu-ne și încurajându-ne.
Poate că aceasta ar constitui într-adevăr „o dovadă a iubirii noastre față de Domnul și a preocupării pentru semenii noștri”. Poate ar manifesta o putere atât de mare de transformare a vieții, încât toți oamenii din biroul, clasa sau cartierul nostru ar dori și ei să-L urmeze pe Dumnezeu.
Amintește-ți că, puțin înainte să rostească aceste cuvinte, Isus spusese și următorul lucru: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sânteti ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
Iubirea îi va atrage asemenea luminii care atrage fluturii de noapte.
PF 19. „Legea lui Dumnezeu: Ascultarea aceasta dezvoltă caracterul creștin și produce un simțământ de bunăstare. Ea constituie o dovadă a iubirii noastre față de Domnul și a preocupării pentru semenii noștri. Ascultarea credinței demonstrează puterea lui Hristos de a transforma vieți și, prin urmare, întărește mărturia creștină.” Amin.