Marele Creator a făcut cerurile și pământul, le-a numit bune, i-a creat pe primii oameni, i-a numit foarte buni, apoi S-a odihnit în Sabat, umblând și vorbind cu acești copii ai iubirii Sale.
Astăzi, Sabatul poate fi o pregustare strălucitoare a Edenului.
Marele Recreator a venit să locuiască împreună cu noi și să repare răul pe care îl făcuserăm, purtând hainele și trupul nostru, mâncând hrana noastră și vorbind limba noastră. A desfăcut răul și a refăcut binele, trăind o viață de iubire desăvârșită sub autoritatea lui Dumnezeu, apoi a mers cu smerenie și de bunăvoie spre o moarte îngrozitoare, imposibil de descris, pentru a-l lua captiv pe ultimul vrăjmaș: moartea însăși. Și-a încredințat suflarea lui Dumnezeu și S-a odihnit în Sabat, așteptând în tăcerea rece chemarea Tatălui.
Astăzi, Sabatul poate fi un simbol al acelei jertfe de negrăit, pentru care nu vom putea fi niciodată suficient de recunoscători.
Marele Împărat Se va întoarce, nu ca tâmplarul smerit din Nazaret. Îi va lua acasă cu El pe toți cei care Îl iubesc, iar împreună vor sărbători cel mai de nedescris Sabat... pe care nu ni-l putem imagina cu adevărat.
În timp ce așteptăm, Sabatul poate fi o mică pregustare a biruinței cerești. De ce? Fiindcă Marele Eliberator ne-a spus să ne prindem de Sabat și să-l prețuim ca semn al sfințirii noastre. Nu-l putem cumpăra, vinde sau câștiga prin muncă. El ni-l oferă, asemenea Sabatului însuși: un dar fără plată.
Astăzi așteptăm. Și sărbătorim în avans.
PF 20. „Sabatul: El este un simbol al răscumpărării noastre în Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a loialității noastre și o pregustare a viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al legământului veșnic dintre Dumnezeu și poporul Său. Păzirea plină de bucurie a acestui timp sfânt, de seara până seara, de la apus la apus, constituie o celebrare a lucrărilor creatoare și răscumpărătoare ale lui Dumnezeu.” Amin.