Putem spune fără teamă că lui Dumnezeu Îi plac nunțile. El a oficiat-o personal pe prima, aproape imediat după ce i-a creat pe primii oameni. Nouă ne este imposibil să ne imaginăm, după mii de ani de coborâre pe un drum foarte abrupt, cum a fost căsnicia aceea la început, dar să încercăm.
Mai întâi, cuvântul tradus adesea prin „ajutor” sau „tovarăș” este echivalentul ebraic al termenului grecesc „paraclet”, adică „acela care vine alături”. Cu alte cuvinte, idealul lui Dumnezeu pentru o căsnicie evlavioasă este ca fiecare să fie pentru celălalt un însoțitor, mângâietor și ajutor la fel de iubitor, permanent și credincios cum este Duhul Sfânt pentru noi.
În al doilea rând, Dumnezeu a ales perechea. El știa exact de ce partener avea nevoie fiecare dintre Adam și Eva și i-a „prezentat” unul altuia cu mare bucurie. Ce s-ar întâmpla dacă ar face și astăzi lucrul acesta? Ce s-ar întâmpla dacă I-am îngădui?
Privește apoi descrierile punctului de credință:
Iubire reciprocă — Imaginează-ți iubirea desăvârșită dintre doi oameni desăvârșiți.
Onoare — Prima faptă a lui Adam a fost s-o numească pe Eva „mama tuturor celor vii”. Se cinsteau profund unul pe altul.
Respect — Cum ar fi să trăiești cu o persoană permanent interesată de opinia ta și care îți prețuiește gândurile, renunțând uneori la propria părere și urmând calea ta tocmai datorită respectului pe care ți-l poartă?
Responsabilitate — Aceasta era o realitate uriașă pentru prima familie. Lor li se încredințase întreaga ordine creată. Dumnezeu le oferise un început într-o grădină frumoasă, dar lucrarea lor era s-o cultive și s-o îngrijească, apoi să „umple pământul şi să-l supună” (Geneza 1:28). Aveau naturi și capacități diferite, însă lucrau împreună într-o armonie desăvârșită.
PF 23. „Căsătoria și familia: Căsătoria a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden și confirmată de Isus ca o unire pe viață între un bărbat și o femeie, într-o părtășie iubitoare. Pentru creștin, angajamentul căsătoriei este asumat atât înaintea lui Dumnezeu, cât și față de soț sau soție și trebuie încheiat numai între parteneri care împărtășesc aceeași credință. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea alcătuiesc țesătura acestei relații, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia, apropierea și permanența relației dintre Hristos și biserica Sa.” Amin.