Astăzi vom analiza capacitățile și bunurile încredințate nouă de Dumnezeu. Una dintre cele mai importante idei pe care trebuie să le așezăm adânc în minte este aceasta: El este Proprietarul, iar noi suntem numai administratorii. În psalmul acesta, Dumnezeu arată un adevăr evident: totul Îi aparține deja.
Uneori avem impresia că Îi facem lui Dumnezeu un fel de favoare atunci când Îi oferim o parte din lucrurile „noastre”, din banii „noștri” sau din capacitățile „noastre”. Credem că am avea măcar suflarea din trup dacă nu ne-ar fi oferit-o El? Privește locul în care stai acum. Câte lucruri vezi despre care spui că îți aparțin? Cum le-ai dobândit? Ți le-a oferit cineva? Ai muncit pentru ele, transformând astfel în bunuri capacitățile primite de la Dumnezeu? Se schimbă părerea ta despre ele dacă îți amintești că Îi aparțin în realitate lui Dumnezeu? În ce fel?
O femeie stătea în biserică, dorindu-și să aibă ceva de dăruit. Trăia cu resurse foarte limitate și, deși Îi înapoia cu credincioșie lui Dumnezeu zece la sută, rareori putea oferi mai mult. Apoi și-a dat seama că biserica avea nevoie de pânzeturi speciale pentru serviciul Cinei. A cusut, a brodat și a croșetat, așezând rugăciune în fiecare împunsătură de ac.
Darul ei pentru Dumnezeu și pentru poporul Lui este așezat pe masă la fiecare Cină, iar ea știe că Dumnezeu îi vede micul dar și zâmbește atât asupra lui, cât și asupra ei.
Ce Îi vei oferi lui Dumnezeu în săptămâna aceasta?
Ce s-ar întâmpla dacă I-ai oferi totul?
PF 21. „Administrarea creștină: Noi suntem administratorii lui Dumnezeu, cărora El le-a încredințat... capacitățile și bunurile... Recunoaștem dreptul de proprietate al lui Dumnezeu prin slujirea credincioasă față de El și față de semenii noștri, prin înapoierea zecimilor și oferirea darurilor pentru proclamarea Evangheliei Sale și pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea creștină este un privilegiu pe care Dumnezeu ni-l oferă pentru creșterea în iubire și pentru biruința asupra egoismului și lăcomiei.” Amin.