Hagai 1 cuprinde o istorie fascinantă. Textul de mai sus este doar încheierea ei. Poporul se întorsese după îndelungata robie babiloniană și consacrase atât de mult timp reconstruirii propriilor case, cultivării ogoarelor și celorlalte treburi, încât amânase refacerea Templului. Niciodată nu părea să fie „momentul potrivit”.
Dar, cu cât amânau mai mult, cu atât le devenea mai greu s-o facă. Prin Hagai, Dumnezeu le atrage atenția că muncesc fără încetare, dar nu au prea multe rezultate, nu se satură niciodată cu adevărat și nu reușesc să se încălzească suficient. „Nu avem nimic în plus de oferit pentru Dumnezeu”, ar fi putut spune oamenii, considerându-se îndreptățiți.
În versetele 9-11, Dumnezeu spune: „De ce? Din cauza zgârceniei voastre.” De aceea venise seceta, ogoarele și dealurile se uscaseră, iar grădinile, livezile, legumele și fructele se ofiliseră.
Solia este limpede. Dacă Îi oferi mai întâi lui Dumnezeu, binecuvântările vor veni, așa cum avea să făgăduiască și Maleahi în aceeași perioadă. Oamenii au ascultat, iar Dumnezeu le-a răspuns imediat, așa cum face întotdeauna cu cei care pornesc în direcția Lui.
Este însă important să nu încercăm să fim administratori buni numai pentru a primi binecuvântări. După cum arată punctul nostru de credință, bucuria cea mai mare este să-i vedem pe ceilalți binecuvântați datorită faptului că am îngrijit cu credincioșie resursele lui Dumnezeu.
Avem o singură planetă. Este adevărat că Dumnezeu o va reface. Dar cei care vor avea parte de binecuvântarea aceea vor fi oamenii care au îngrijit-o bine acum, împreună cu toate viețuitoarele și persoanele de pe ea. Dacă începi să cercetezi, este uimitor câte binecuvântări biblice sunt legate direct de pământ, de resursele lui și de grija — sau lipsa grijii — față de ele.
PF 21. „Administrarea creștină: Noi suntem administratorii lui Dumnezeu, cărora El le-a încredințat... binecuvântările pământului și resursele lui... Administratorul se bucură de binecuvântările primite de ceilalți ca rezultat al credincioșiei sale.” Amin.