„Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.” - Eclesiastul 12:9
10
Ilia Ilici Mecinikov este descoperitorul fagocitozei (procesul prin care globulele albe ale sângelui prind şi digeră microbii, apărând astfel organismul de agenţii infecţioşi) şi unul dintre întemeietorii imunologiei.
În 1963 se retrage de la Universitatea din Harkov. Insistenţele părinţilor şi colegilor nu l-au putut face să mărturisească de ce a părăsit învăţământul superior. Se închide în camera lui şi, la masa plină de teancuri de cursuri şi cărţi, lucrează zi şi noapte cu o încordare care-l face să slăbească.
În primăvară i se aprobă cererea pentru a audia cursurile facultăţii de ştiinţe fizico-matematice. După o muncă istovitoare, reuşeşte să termine facultatea în doi ani în loc de patru. Apoi, pleacă la Helogoland, insulă în Marea Nordului, pe cheltuiala părinţilor, a căror situaţie materială nu era prea strălucită. Aici a dus o viaţă vecină cu mizeria. Locuia mai mult pe la pescari, mulţumindu-se cu te miri ce, numai să poată colecta şi studia nişte viermi din genul Fabricia . În acest timp, încearcă să economisească şi câte 30 de copeici pe zi pentru a putea participa la şedinţele unui Congres al medicilor şi naturaliştilor din întreaga Europă.
În 1908, pentru excepţionalele merite ştiinţifice câştigate pe terenul luptei împotriva bolilor infecţioase, a bătrâneţii şi a morţii, i s-a acordat premiul Nobel.
Acesta este doar un fragment din viaţa lui Ilia Ilici Mecinikov, care demonstrează marea lui preocupare pentru studiu şi cercetare.