„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
Romani 12:2
„Ciudatul” este termenul pe care îl folosim ca să-i desemnăm pe oamenii care nu sunt normali. Este posibil ca aspectul sau înfăţişarea noastră fizică să fie neobişnuite prin naştere, dar, în mare parte, suntem probabil ciudaţi pentru că aşa am ales să fim. Deosebirile înnăscute nu au fost opţiunea noastră conştientă. Pe de altă parte, ciudaţii se opun făţiş culturii de masă şi caracteristicilor normalului.
Ce anume se asortează cel mai bine cu fericirea? Bogăţia? Semnul zodiacal în care te-ai născut? Frumuseţea?
De fapt, Ronald Inglehart şi alţi cercetători consideră că, la nivelul întregii lumi, capacitatea de a fi ciudat, libertatea de a alege şi abilitatea de a te face auzit sunt factorii care se armonizează cel mai bine cu fericirea. Indiferent de venituri, de rasă ori geografie, oamenii devin fericiţi când îi lăsăm pe ei să aleagă dintre lucruri importante. Mai multe tipuri de blugi nu-i fac, desigur, mai fericiţi, în schimb sunt mai fericiţi dacă pot să trăiască unde vor, să spună ce simt, să-şi exprime dorinţele şi să aleagă o anumită cale.