„Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”
Psalmul 42:11
Există trei tipuri diferite de lacrimi. Lacrimile de bază păstrează corneea udă și hrănită. Lacrimile de reflex spală particulele străine sau substanțele iritabile (vapori de la ceapă). Lacrimile de plâns sunt cauzate de un stres emoțional puternic, mânie, suferință, durere fizică sau psihică. Fiecare tip de lacrimi are o compoziție chimică diferită și poate transmite mesaje celorlalți.
Lacrimile emoționale conțin mai mulți hormoni pe bază de proteine. Unele conțin calmante naturale. Dar nu toate lacrimile emoționale sunt adevărate. Ne referim la o manifestare nesinceră de durere sau remușcări cum ar fi „lacrimile de crocodil.” O anecdotă greacă din antichitate spune că crocodilii pretind că plâng în timp ce-și pândesc prada. Societățile în general acceptă etalarea publică a lacrimilor la femei și copii, dar numai câteva culturi consideră că este acceptabil social ca bărbații să plângă în public.
David a scris Psalmul 42 dintr-o durere profundă. El căuta prezența lui Dumnezeu. El se simțea singur și uitat de Dumnezeu. Dușmanii îl înconjurau. David dorea să fie în templu unde să se închine lui Dumnezeu.
David nu și-a stăpânit lacrimile. Manifestarea lui sinceră de durere s-a arătat în timp ce plângea în rugăciune. Și noi putem veni înaintea Domnului cu emoțiile și durerea noastră. Și noi putem ști că Dumnezeu ne vede suferința și ne simte durerea. La fel ca David, putem găsi speranță în Dumnezeu când ne plecăm și vărsăm lacrimi.